Computerphile ne prezintă mini-documentarul despre modul de funcționare a YouTube, serviciul gratuit de streaming video a Google. La baza YouTube stau datacenterele care furnizează filmele, algoritmii care stabilesc cum vei vedea secvențele video și flexibilitatea serviciului.
YouTube acceptă la upload foarte multe formate video, de la 3GP, la MPG, AVI sau MP4 și de calități variate (340p până la 4K sau 3D). Atunci când urci filmul pe serverele Google filmul este convertit în format SWF, format ce poate fi rulat cu Adobe Player în browsere ca Internet Explorer, Chrome, Firefox, Safari.
La upload, sau încărcare pe server, se creează diferite versiuni ale filmului pentru calități diferite de redare, de la 340p la 1080p, astfel că fiecare film încărcat în rețeaua YouTube are cel puțin 3-5 variante stocate pe servere. În afară de aceasta YouTube copiază aceste versiuni în mai multe datacentere din lume, în funcție de necesitățile de vizualizare.
Dacă internauții din România nu se uită la un anumit film, filmul nu este copiat în datacenterul din Europa de Est, de exemplu. De ce se fac atât de multe copii? Scopul principal este oferirea unei viteze de redare cât mai mari pentru o experiență mai bună, continuă.
Cum se face redarea efectivă a filmelor de pe YouTube? Simplu, prin procesul de streaming, care nu este altceva decât tăierea filmului în secvențe mai mici ce sunt apoi descărcate în calculator. Un lucru pe care trebuie să îl ții minte este că tu nu vezi filmul „online”, adică direct pe serverele Google, ci îl vezi chiar în calculatorul tău. Exact pe cum vezi orice pagină de internet.
Când detectează că legătura de internet este mai slabă YouTube îți trimite automat versiunile de calitate mai mică iar când vede că ai bandă mai mare îți trimite versiunile HD. Totul automat și fără să treabuiască clșicuri inutile în plus. Ingenios, nu?
Bonus: de ce numărul de vizualizări stă blocat un timp la 301? Pentru că în acele momente YouTube pregătește numerotarea și validarea vizitelor, mai ales la canalele cu multe vizualizări. Explicația este dată de Numberphile: