Măsurătorile imperiale, definite pentru prima oară în 1066 de către Wilhelm Cuceritorul și reconfirmate în anul 1824, se folosesc de inci, picioare, mâini, milă nautică, milă terestră, țoli, lănțișori, furlongi, leghe, prăjine, pică, deget, unghie, lat de palmă, cot, stânjen, cablu, băț, pas, frânghie, linie, milă romană, punct, twip, yard, palmac, bob de orz, bob de mac.
În schimb sistemul metric de folosesște de metru. Totul logic. Divizinuni sau multipli de metru sunt suficiente pentru a defini mărimea oricărui obiect din Univers. Nu este nevoie de definirea unor măsuri speciale pentru aceasta.
Trăiască metrul.
Acum schimbăm foaia, la propriu.
Formatul A4 (210 × 297 mm) este genial, pentru că este un format logic, derivat din A0, care este un pătrat cu latura de 1 metru. Toate tipurile de foi de tip A mai mici decât A0 au jumătate din dimensiunile tipului superior de foaie, astfel că A1 este de două ori mai mic decât A0 iar A4 este de două ori mai mic decât A3.
Un lucru interesant este că formatele A pot continua în orice direcție, către A100 sau A-100 și își vor păstra raportul dintre lungime și lățime, adică √2.
În comparație cu formatul letter, folosit în SUA, formatul A4 este unul bine structurat, logic. Formatul letter a fost ales arbitrar, fără să permită scalabilitate, respectiv combinarea mai multor foi pentru a obține un format letter de dimensiunie mai mare, dar care să păstreze caracteristicile modelului originar.
Iată explicațiile:
Via GaS.