Sistemul solar nu are limita prin zona planetei pitice Pluto, pe cum mulți cred. Soarele are influență și la distanțe de 1-2 ani-lumină, acolo unde sunt limitele sferei Hill a Soarelui. Sfera Hill este zona în care gravitația unui corp ceresc este mai puternică decât gravitația oricărui alt corp ceresc din zonă astfel că toate obiectele ce intră în acea zonă sunt sub influența exclusivă a acelui corp ceresc.
Prin august 2013 s-a tot zis că Voyager 1 a ajuns la limitele sistemului solar, dar care limite? Luându-ne după sfera Hill a Soarelui Voyager 1 nu va ajunge în afara ei decât după ceva mii de ani.
Așadar, despre ce limită era vorba?
Dincolo de Pluto, care este în centura Kuiper, se află Norul lui Oort care ajunge la 50 000 de ua (ua, unități astronomice = 150 milioane de kilometri) sau aproape 1 al (an-lumină). Norul lui Oort este plin de resturi planetare care au rămas în acea zonă încă de la formarea sistemului solar și este casa multor comete.
În afară de centura Kuiper, prin zona Pluto, și norul lui Oort mai există și heliosfera, zona din jurul Soarelui în care vântul solar curăță în calea sa praful și radiația interstelare. Odată ce ai trecut de acea zonă, vântul solar nu mai are influență și ajungi în ceea ce se numește heliopauză, în mediul interstelar, undeva pe la 75 – 90 ua. Această limită a fost traversată de către Voyager 1 în august, 2013.
Lui Voyager 1 i-ar trebui cam 30 000 de ani să treacă de Norul lui Oort, așa că ultima limită a sistemului solar încă așteaptă să fie călcată. Mai e puțin până atunci 😀