Nici nu au intrat bine pe piață modernele SSD-uri că poziția lor este amenințată de PCM – Phase Change Memory, memorii cu schimbare de fază. SSD-ul este un nou model de hard pentru computere. Mai multe detalii și un manual găsești în articolul dedicat SSD-urilor.
După ce am citit articolul de pe Technology Review (site de tehnologie ce aparține MIT) am încercat să aflu mai multe. Și am aflat că aceste tipuri noi de memorie se bazează pe schimbarea stării (fazei) materialelor atunci când sunt supuse unor temperaturi mari.
Tehnologie este diferită față de HDD (unde se memorează date prin schimbarea câmpului magnetic al unei părți mici din disc) sau SSD (unde memorarea se face prin captarea electronilor în anumite zone). Sunt, de fapt, memorii ne-volatile (nu se pierd datele dacă se ia curentul, asemeni stick-ului USB).
Materialele folosite pentru crearea chip-urilor sunt: sticla și aliaje speciale. Important este că asemenea harduri ale viitorului pot fi de mii de ori mai performante (rapide) decât cunoscutele HDD-uri, de azi. Modelul, numit Onyx, a fost testat de cercetătorii de la University of California San Diego și este un succes. Steve Swanson, creatorul prototipului, zice că vom avea în următorii ani așa ceva în casele noastre.
Mai jos ai un tabel comparativ între PCM și alte tipuri de memorii. Interesant este că poate reține informația și până la 300 de ani. Consumă de 20 de ori mai puțin ca un hard normal și, teoretic, scriu datele de 10 000 de ori mai repede. Asta da treabă.
În filmul de mai jos este o explicație destul de bună a modului în care funcționeză noile harduri. Deocamdată printe puținii care se ocupă de fabricarea acestor chip-uri sunt companiile Micron și Numonyx (cumpărată de Micron). Pentru multe alte detalii citește asta.
Tot citind despre invenția asta, care folosește cam același sistem ca la scrierea DVD-urilor, mi-am adus aminte că există un român care a inventat un disc de sticlă în care se pot memora 10 GB de date. Zeul Google mi-a dat scăparea și am aflat că numele cercetătorului român este Eugen Pavel.
El a înființat Storex Technologies cu scopul declarat de a crea un disc de sticlă pe care să memoreze 1PB de memorie. 1Petabye=1024 TB= 1024 GB. Adică, pe un asemenea disc să se memoreze 1 milion de GB.
De ce oare nu a ajuns foarte celebru pentru acest fapt? Poate te va lămuri puțin acest articol. Ideea este că e destul de greu să trezești interesul pentru invenția ta și cu problema asta s-au trezit foarte mulți români care s-au văzut nevoiți să se mute din țară ca să poată duce la bun sfârșit visul lor.
Cum ți se pare viitorul? Mie mi se pare că orice fel de tehnologie suficient de avansată va putea fi asemuită magiei. Și noi o trăim. Hell yeah!
3 răspunsuri la “Phase Chance Memory, sau cum SSD-urile sunt deja învechite”
Foarte interesant și abia aștept să apară aceste tehnologii cat mai repede.
Sunt un fan al tehnologiei, dar păcat că nu mi-o permit.
Tehnologia lui Eugen Pavel nu a ajuns cunoscută pentru că a descoperit-o în România, dar era altă treabă dacă o descoperea în altă țară.
Aici e mica problema. Eu zic ca si pozitia noastra este o problema. Dar mai cred ca nu ajutam la promovarea acestor initiative suficient de mult. Cat despre tehnologie, ea va merge mai departe si fara noi. Mai bine sa participam, ca bloggeri, la promovarea ei, asa cum stim 😀
Da, așa este cel mai bine.