Articolele despre ESO sunt laudative pe bună dreptate. Când vezi cât de mulți oameni de știință folosesc instrumentele și le citează în lucrările lor îți dai seama că mâna asta de oameni chiar mută planeta din loc.
Multe grafice, statistici, acronime, termeni specifici, observații, sumare, concluzii, teorii, presupuneri și întrebări și în a patra zi la ESO@50. Cu toate astea am mai învățat câte ceva nou tocmai pentru că îi întrebam pe unii dintre speakeri despre ce înseamnă una sau alta.
Motivația: scriind pentru o publicație independentă (adică blogul meu), trebuia să fiu în stare să explic unele concepte pe lima tuturora. Cercetătorii au foarte binevoitori și mi-au explicat cât mai simplu posibil.
În cea de-a patra zi la ESO@50 s-a trecut la analiza spectrului iar discuțiile au fost foarte tehnice, cu exemple de observații și grafice peste grafice care să explice teoriile astronomilor.
Astronomia este un domeniu vast iar pentru o parte dintre oamenii de știință de aici unele prezentări sunt străine, tocmai pentru că ei au domenii foarte specifice în care activează.
Bruno Leibundgut ne-a povestit de la început de zi despre colaborarea ESO/ESA, fiind necesară folosirea observatoarelor de la sol și din spațiu pentru a obține o imagine cât mai exactă a obiectului studiat. Colaborarea sol-spațiu a fost pomenită în nenumărate cazuri și este considerată una dintre cheile succesului diferitelor proiecte.
Mirko Krumpe ne-a arătat un film cu un zbor prin Universul cunoscut în 3D. Pe baza datelor primite de la observațiile SLOAN s-a putut construi un model 3D al unei părți din Universul cunoscut. Important de aflat este că distribuția galaxiilor nu este uniformă, ci sub formă de rețele, filamente, goluri.
Viitoare instrumente precum eROSITA sau 4MOST vor fi în stare să analizeze mult mai multe obiecte cosmice, în special AGN (nucleu galactic activ). Se așteaptă ca prin 2018 să se paotă face analiza a 3 milioane de AGN.
Carlos De Breuck a pomenit de sprijinul dat de ESO stiudiului AGN. AGN reprezintă o perioadă foarte activă a galaxiilor și ajung să fie adesea mai luminoase decât galaxia luată ca întreg.
Un lucru interesant în aceste cercetări este că te întorci în timp. Faptul că tu urmărești o galaxie la 300 000 de ani-lumină distantă (aprox 200 kpc) înseamnă că tu o vezi cum a fost ea în urmă cu 300 000 de ani. Și asta indiferent de tipul de radiație analizat (luminoasă sau de orice fel).
De fapt, când ne uităm la Lună, noi ne uităm în trecut cu o seundă, pentru că lumina are nevoie de puțin mai mult de o secundă să ajungă la noi. Câți s-ar fi uitat la Lună să zică faptul că se uită în trecut?
Yannick Mellier a explicat ce este gravitational lensing. Gravitational lensing este modificarea traiectoriei luminii datorită gravitației unui grup de galaxii. Când vrei să te uiți la un obiect foarte îndepărtat care este după un grup de galaxii vei descoperi că acel grup va determina apariția imaginii obiectului în alt loc decât ar fi normal.
Cele mai bune telescoape pentru observarea acestui tip de fenomen sunt telescoapele spațiale.
Marijn Franx a amintit de 10 dintre cele mai mari descoperiri astronomice ale ESO. Printe ele, accelerarea expansiunii Universului și prima exoplanetă descoperită mi se par de departe cele mai interesante.
François Hammer ne-a spus că 78% dintre galaxii sunt spirale. Gazele cosmice și galaxiile se rotesc prea repede semn că ele conțin materie neagră. În plus, pentru că extistă aproximativ 100 de miliarde de galaxii (fiecare cu 100 de miliarde de stele) ELT (care va fi pus în lucru prin 2023) va ajuta la descoperirea vieții pe exoplanete și va ajuta de descifrarea caracteristicilor găurii negre din centrul galaxiei noastre.
Puțin cam mult de rumegat din prima, nu? Am avut noroc cu pauzele în care aflam rsăuns la o serie de întrebări pe care le-am avut. Întrebările nu megreau puse chiar în cadrul sesiunii științifice din motive lesne de înțeles.
Am aflat astfel că gravitația se manifestă prin unde gravitaționale (se presupune că ar exista și particule ciudate numite gravitoni). Materia neagră este denumirea dată unor zone din Univers care au masă, dar nu interacționează cu lumina sau alte tipuri de radiație. Materia neagră ar constitui o bună parte din univers și datorită ei se exercită o forță gravitațională în galaxii, forță care permite stelelor de la marginea galaxiilor să se rotească în jurul centrului galaxiei la viteze mai mari decât s-ar fi așteptat.
Pe de altă parte, discutând cu un doctorand în astrofizică, am aflat că energia neagră este un concept care să explice de ce Universul este în expansiune accelerată. Ar putea fi o „constantă cosmologică” sau o particulă exotică. Nu se știe.
Big Bang. Era normal să întreb și de asta, nu? Ei bine, nu se știe unde exact a fost Big Bangul. De aceea se zice, în general, că originea Big Bang este oriunde, chiar în zona unde suntem noi acum. Nici o șansă să te duci efectiv în acel loc.
Am văzut și documentarul aniversar numit Europe to the Stars – ESO’s first 50 years of exploring the southern sky în care apare și o româncă, la prezentarea de outreach pe care o are ESO. Luați la un loc, ca națiune nu ne prea duce capul, dar luați la bucată parcă mai dai de români în stare de lucruri mari.
Am participat și la conferința de presă unde am avut ocazia să adresez o întrebare Directorului Științific Bruno Leibundgut. Din întrebările puse de mai mulți jurnaliști mi-am scris un sumar pe care îl voi publica mâine.
Plus că mâine am să fiu primul blogger român (asta dacă Oana nu a fost deja acolo) care va vedea o mică parte din aparatura care se pregătește pentru ELT, cel mai mare telescop din lume, cu diametrul de 36 de metri. Acesta va fi instalat undeva prin anul 2023, în paranal, Chile, pe propriul său vârf de munte. Acela va fi un alt articol. Plus încă unul despre un voluntar în proiecte de astronomie care a ajuns să lucreze la ESO.
Multe de văzut și de învățat incă, dar e plăcut să vezi cum tehnologia face posibile multe lucruri incredibile. Acum pozele: