Hank Green ne vorbește de importanța experimentelor umane în procesul de creare a unor tratamente care să ne ajute pe toți. Deși nu toate tratamentele sunt bune pentru fiecare dintre noi, experimentele făcute pe oameni au ajutat oamenii de știință să facă medicamente tot mai bune.
Experimentele pe oameni au început încă din urmă cu 2300 de ani când Herophilus și Erasistratus au făcut vivisecții pe oameni, adică au disecat oameni vii, condamnați pentru infracțiuni. Prin vremea Imperiului Roman disecarea oamenilor în orice condiții era interzisă.
Pe la finele secolului XV Michelangelo și Leonardo da vinci făceau schițe anatomice ale cadavrelor în secret, dar anatomia, ca disciplină învățată în scoli, a apărut abia prin 1620. Din anul 1752 medicii englezi aveau dreptul de a diseca cadavrele infractorilor executați. Totul din dorința de a înțelege corpul uman și ce este în acesta.
Ideea de experimente umane a apărut prin perioada lui 1796, când doctorul englez Edward Jenner a descoperit că oamenii care se îmbolnăviseră de variolă de la vaci nu erau afectați de variola obișnuită. La un moment dat a cunoscut o femeie care avea variolă de la vaci, luată prin faptul că mulgea acele vaci bolnave de variolă, și a reușit să infecteze un copil cu puroiul de la acea femeie.
Astfel s-a născut primul experiment pe oameni cu scopul de a afla mecanismul unei boli și de a găsi un remediu. Copilul și-a revenit din boală la scurt timp, dezvoltând astfel imunitate la variolă. După ce a fost infectat cu variolă de către medicul englez acel copil nu a avut nici un semn de îmbolnăvire.
Teste succesive i-au confirmat doctorului că era pe drumul cel bun. Astfel s-a născut vaccinul, de la latinul Vacca, vacă.
La polul opus au fost naziștii care au făcut experimente în care oameni au murit în urma vivisecțiilor, expunerior la temperaturi mari și a substanțelor nocive sau a altor experimente inumane. După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial și condamnarea naziștilor a fost creat Codul Nurnberg, care interzice experimentele pe oameni dacă aceștia nu și-au oferit consimțământul.
Prin SUA anilor 60 aproximativ 60% dintre deținuți erau subiecți ai experimentelor iar 90% din acele exprimente erau din domeniul farmaceuticelor. Pe la jumătatea anilor 70 guvernul SUA a interzis experimentele pe deținuți.
Unii cercetători au experimentat pe ei înșiși, printre cei mai celebrii fiind soții Pierre și Marie Curie care s-au expus radiațiilor și, în final, a dus la moartea Mariei. Ei cercetau uraniu și radiu, elementele radioactive descoperite tot de ei, și efectele acestor elemente asupra corpului uman.
Experimentele pe oameni continuă, însă acestea sunt mai atent studiate în zilele noastre. Fără exprimente umane nu am fi aflat multe despre corpul nostru și nici nu am fi știut cât de eficiente sunt anumite remedii.