Al-Khwarizmi sau altfel spus Muḥammad ibn Mūsā al-Khwārizmī, a fost un matematician de excepție al secolelor VIII – IX care a locuit în Bagdad, Iraq, unde a fost tutore în Casa Înțelepciunii. De origine el era persan, de prin zona Uzbekistanului și a popularizat numerele indiene cunoscute azi sub denumirea de numere arabe.
Modelul roman este foarte dificil de folosit în ecuații, pentru a prezenta numere foarte mari și nu are nici un concept pentru zero, astfel că Al-Khwarizmi a făcut un mare bine omenirii prin popularizarea numerelor indiene și prin sistematizarea unor calcule matematice cunoscute azi drept algebră (mai specific este vorba de rezolvarea ecuațiilor de grad I și II și nu numai).
Termenul de algebră provide din cuvântul al-jabr, care semnifică mutarea unor termeni dintr-o parte în alta a semnului egal pentru a obține o reducere a acestui număr de termeni și pentru a elimina cantitățile negative din ecuație. De exemplu x^2 + 5 = 40x + 4x^2 devine 5 = 40x + 3x^2.
Al-Khwarizmi a fost cunoscut și sub numele de Algoritmi, cuvânt care stă la baza termenului de algoritm, a creat cartea Fața Pământului, carte ce prezenta lumea cunoscută la acea oră, și a avut contribuții în domeniile geografie și astronomie.
La sute de ani dupa moartea lui Al-Khwarizmi Fibonacci a scris o carte despre numerele arabe cu scopul de a le populariza în Europa anului 1202, dar nu a avut succes. Abia prin anul 1500 cifrele arabe au fost folosite pe larg de învățați și de comercianți.