Bateria, episod difuzat la TVS Brașov, în data de 10 martie, orele 20:30:
Ce sunt bateriile? De unde provine termenul și cine l-a stabilit? Din ce sunt construite bateriile?
In episodul 8, Bateria, aflam istoria bateriei, ce este o celule electrochimica sau pila voltaica, modul de functionare și o scurtă istorie a interacțiunii omului cu electricitatea de-a lungul mileniilor.
Invitat special:
Conf. Univ. Perniu Dana
Faculttea Design de Produs și Mediu
Universitatea „Transilvania” Brașov
Dacă nu ai timp de văzut filmul, poți urmări varianta podcast pe Itunes.
Realizator emisiune : Manuel Cheta, http://tehnocultura.com
Editare video/grafica : Svetlana Copăcianu, TVS Brasov
Generic: Alex Luca, TVS Brasov
Sponsori:
Easyhost – http://ro.easyhost.com/gazduire-website
Parteneri:
Visual ID: Gabriel Cotovan, http://trupixl.com
Hair stylist: Monica Juncu
Consultant imagine: Dumitru D. Șușu
––––––
Transcript
Fenomenul electricității s-a studiat intens încă de acum 400 de ani și nu a durat mult până să ne punem întrebarea: cum putem stoca energia aceasta? Volta a fost cel ce ne-a oferit bateria modernă, dar nu a fost singurul după cum vei afla puțin mai încolo.
Azi avem baterii de toate felurile, pentru telefoane, submarine, avioane, telecomenzi sau chiar pentru autoturisme electrice pe cum sunt Tesla, create în SUA. Tesla sunt preferatele mele în materie de autoturisme electrice.
(sursa http://simple.wikipedia.org/wiki/Tesla_Motors )
Generarea și stocarea energiei electrice a fost dintotdeauna un lucru dificil și a fost nevoie de o serie de minți geniale pentru a face salturile tehnologice.
Un asemenea salt tehnologic au fost taxiurile cu baterii electrice ale lui Walter Bersey. Acestea circulau prin Londra anului 1897 și se numeau taxiurile Bersey. Erau automobile electrice de 2 tone ce duceau londonezii de colo-colo cu viteze de până la 20 de km/h.
Ele aveau o autonomie de 50 km iar bateriile se puteau înlocui ușor în 2-3 minute.
(sursa http://blog.sciencemuseum.org.uk/insight/2012/07/09/the-surprisingly-old-story-of-londons-first-ever-electric-taxi/ )
Încă de prin anii 1830 s-a lucrat la automobile electrice iar taxiurile Bersey au fost primul model de succes care a folosit baterii. Existau 75 de asemenea taxiuri însă firma a dat faliment n 1899 datorită lipsei de interes a londonezilor.
Rămâi cu mine ca să aflăm câte ceva despre istoria electricității și bateriilor electrice.
Extra:
Automobile electrice în 1897: fă cunoștință cu taxiurile electrice Bersey, din Londra
https://www.youtube.com/watch?v=qlzzNl38IFM
http://www.smithsonianmag.com/smart-news/london-had-all-electric-taxis-in-1897-230098/?no-ist
2. Istorie
Prima întâlnire a oamenilor cu electricitatea a fost consemnată de Thales din Milet, prin anii 600 îen când a observat că magnetita atrage metale și cănd a văzut că același lucru îl face chihlimbarul când este frecat.
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Thales )
Chihlimbarul este o rășină fosilizată care se poate electriza prin frecarea cu lână. De fapt, denumirea de electron provine tocmai de la numele grecesc pentru chihlimbar, adică elektron (lb. greacă ἤλεκτρον ).
Electrizarea unui obiect prin contact sau prin frecare se numește efect triboelectric iar Thales a fost printre primii care și-a dat seama de existența acestuia
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Thales#Beliefs_in_divinity – amber test, elektron in greek
http://en.wikipedia.org/wiki/Electrostatics#Triboelectric_series – amber, electra, Tales of Miletus
Electricitatea a rămas, în mare, un joc intelectual până în 1600, când William Gilbert a început studiul riguros al electrostaticii și a creat termenul latin electricus, adică “asemeni chihlimbarului” pentru a defini efectul atracției dintre obiecte atunci când sunt frecate.
(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:William_Gilbert_45626i.jpg )
Acest lucru se întâmpla în anul în care Mihai Viteazul a unit, pentru prima oară, Tara Românească, Transilvania și Moldova. Putem spune că unirea a fost electrizantă.
La ceva timp, prin 1646, Thomas Browne a creat termenii “electric” și “electricitate” în lucrarea Pseudodoxia Epidemica. De la acea dată filosofii naturaliști, pe cum erau numiți oamenii de știință pe atunci, înțelegeau că electricitatea este un fenomen care poate fi studiat și categorisit și că nu este vreo forță mistică..
(sursa http://www.amazon.com/Pseudodoxia-Epidemica-Enquiries-Received-Tenentes/dp/B000TSGO9E )
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Electricity#History
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul#Unirea_de_la_1600
http://en.wikipedia.org/wiki/William_Gilbert_(astronomer) – coined the term electricus, like amber, 1600
http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Browne – 1646,t Browne coined electricity based on electricus
La mai bine de 100 de ani, prin 1752, Benjamin Franklin a făcut celebrul experiment cu zmeul cu care a reușit să capteze curent electric înainte de începerea furtunii. Astfel el a putut demonstra că fulgerul este curent electric.
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Franklin )
El a realizat experimentul fiind la o distanță apreciabilă de zmeu și a văzut scânteile când curentul trecea de la zmeu, la cheia atașată de zmeu și apoi în borcanele Leyden, condensatoare primitive.
După ce a făcut aceste experimente el a inventat paratrăznetul. Tot Benjamin Franklin este cel ce a folosit termenul de baterie în contextul captării energiei electrice. El făcea experimente cu condensatoare când s-a gândit să folosească termenul militar de baterie, adică o grupă de tunuri care lucreză la unison sau baterie de tunuri. Mai multe asemenea condensatoare formau o baterie.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Kite_experiment
http://en.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Franklin#Electricity
http://en.wikipedia.org/wiki/Electricity#History
Azi termenul de baterie este folosit pentru a defini pila voltaică, celula galvanică sau celula electrochimică. Cum s-a ajuns aici?
Ei bine, în 1780 Luigi Galvani făcea experimente pe broaște când a văzut că picioarele lor mișcă atunci când le atinge cu un cui de fier. Picioarele erau prinse cu o clemă din alamă, aliaj din cupru și zinc.
Galvani a crezut că a descoperit electricitatea animală, dar Alessandro Volta, amic de-al lui, a demonstrat faptul că electricitatea nu este generată de picior, ci de alăturarea celor două metale: alama și fierul.
In anul 1800 Alessandro Volta, pe numele lui complet Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta, a inventat pila voltaică, prima baterie în adevăratul sens al cuvântului.
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Alessandro_Volta )
Pila voltaică era formată dintr-o pereche de discuri de zinc și cupru între care era pus un disc de carton îmbibat în apă sărată.
(sursa http://it.wikipedia.org/wiki/Pila_di_Volta )
Extra
http://en.wikipedia.org/wiki/Alessandro_Volta#Volta_and_Galvani
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_battery
Asemenea pilă voltaică poate fi creată și acasă la tine folosind monede de 50 de bani pentru că au 80% cupru și monede de 1 ban pentru că au alamă, aliaj de cupru și zinc. Intre ele pot fi puse bucăți de carton îmbibate în oțet. Poți crea alte tipuri de pile voltaice folosind cartofi sau chiar lămâi.
Voi publica pe tehnocultura.com linkuri către filme explicative pentru a face aceste experimente acasă.
Extra:
video – https://www.youtube.com/watch?v=MMmtiqyF8Lc baterie oțet
video – https://www.youtube.com/watch?v=rIdPfDHeROI baterie monede
video – https://www.youtube.com/watch?v=D23JH30ZMK0 – baterie lămâie
http://romaniancoins.org/ro1ban2005.html
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_battery
http://en.wikipedia.org/wiki/Dry_cell
Bateriile lui Volta era o demonstrație a principiului că poți stoca energie electrică, dar erau ineficiente și se scurtcircuitau repede. In plus, se descărcau repede și eliminau hidrogen, ceea ce bloca activitatea bateriei.
Prima baterie practică a fost celula Daniell, creată în 1836, și a rezolvat problema eliminării de hidrogen. Aceasta era creată dintr-un vas de lut în care era pus acid sulfuric cu o bară de zinc, anodul sau partea negativă, în centrul acestuia.
Schema de principiu:
(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Daniell.png )
Acel vas de lut era pus într-un vas mai mare din cupru, catodul sau partea pozitivă, în care se afla sulfat de cupru. Vasul de lut era folosit pentru a bloca amestecul dintre acid sulfuric și sulfat de cupru, dar permitea trecerea ionilor prin aceasta.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_battery#Daniell_cell
Din păcate celula Daniell, odată ce se descărca nu mai putea fi folosită fără a înlocui elementele.
Prin anul 1859 Gaston Plante a inventat bateria reîncărcabilă cu acid și plumb, model de baterie care este folosit și azi la autoturisme. Era prima baterie care se putea reîncărca atunci când treceai un curent de sens opus prin ea.
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Lead%E2%80%93acid_battery )
In 1888 Carl Gassner a inventat prima baterie ce folosea celule uscate. Până atunci se foloseau baterii în care electrolitul era o substanță lichidă. In bateria lui Gassner, numită celulă uscată sau bateria zinc-carbon, electrolitul era format dintr-o sare, clorură de amoniu, amestecată cu puțină apă, devenind astfel o pastă.
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Zinc%E2%80%93carbon_battery )
In sfârșit oamenii puteau folosi bateriile în orice poziție doreau. Cele de dinaintea lui Gassner foloseau un lichid toxic și erau puse, de obicei, în borcane de sticlă. Se lucra destul de greu cu ele, deși au fost folosite cu succes la rețelele de telegraf.
Odată cu invenția bateriilor uscate manevrarea lor nu mai era o problemă și asemenea baterii se fabrică și azi.
Un pas important a fost făcut odată cu inventarea bateriilor alcaline în anii 60 și apoi a bateriilor litiu-ion în 1991. Prin 1992 se inventau bateriile alcaline reîncărcabile iar bateriile litiu-polimer au văzut lumina zilei în 1999.
alcaline
(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Varta_Industrial_Alkaline_AA_batteries.JPG )
Bateriile zinc-carbon ocupă 18% din procentul de vânzări de baterii din Europa, cele alcaline 47% . Bateriile li-ion vor ajune la vânzări globale de 33 de miliarde de dolari în 2019, cu o creștere de 14%/ an.
Azi cele mai utilizate sunt bateriile alcaline pentru telecomenzi sau camere foto, apoi li-ion pentru computere, telefoane, mașini electrice iar bateriile cu plumb și acid pentru pornirea electromotorului la autoturisme.
Extra:
http://batteryuniversity.com/learn/article/charging_lithium_ion_batteries
http://www.businesswire.com/news/home/20140414005535/en/Research-Markets-Global-Lithium-Ion-Battery-Market#.VLgDBjGUePN
3. Ce este bateria? Cum funcționează?
Bateria este formată din una sau mai multe celule electrochimice, dispozitive în care energia chimică este transformată în energie electrică. Prin energie electrică ne referim aici la obținerea unor electroni în mișcare, curent electric.
La bază bateria este o metodă de a stoca energie electrică și de a o folosi la nevoie. Bateriile moderne reîncărcabile au următoarele caracteristici:
– generează un curent electric constant până la descărcare
– se pot reîncărca de sute sau de mii de ori
– se pot folosi în siguranță, dacă se respectă câteva reguli de bun simț
O baterie sau celulă electrochimică este formată din câteva elemente principale:
– electrozi:
– pozitiv, numit catod, cel care primește electroni și în care are loc reacția chimică de reducere
– negativ, numit anod, cel care cedează electroni și în care are loc reacția chimică de oxidare
– electrolit: substanța în care sunt puși electrozii. Electrolitul nu permite contactul direct dintre cei doi electrozi
Elementele componente și substanțele din care sunt compuse variază foarte mult de la baterie la baterie.
Bateriile pot fi considerate:
– umede, dacă folosesc un electrolit lichid, precum celula Daniell sau bateria cu Plumb-acid
– uscate, dacă folosesc o pastă în loc de electrolit lichid, precum sunt celulele alcaline de azi sau bateriile Li-ion
Bateriile mai pot fi clasificate în funcție de modul lor de folosire:
– baterii primare, dacă se pot folosi doar o singură dată și apoi trebuie aurncate. Este vorba aici de baterii în care componentele se consumă, precum sunt o bateriile alcaline
– baterii secundare sau reîncărcabile, dacă se pot reîncărca.
Bateriile mai pot fi clasificate după dimensiuni (AAA, AA, C, D), după densitatea de energie (wați/kg), după capacitate (Ah, amperi-oră), după numărul de reîncărcări. Dacă o baterie de smartphone are o capacitate de 2100 mAh, acest lucru înseamnă că poate oferi un curent de 210 mA timp de 10 ore sau 2 A timp de 2 ore.
Alte clasificări iau în calcul temperatura de depozitare, auto-descărcarea, efectul de memorie toxicitate, rezistența mecanică. Efectul de memorie sau, altfel numit, efectul bateriilor leneșe, se referă la faptul că anumite baterii pe bază de nichel, dacă nu sunt descărcate complet si sunt reîncărcate, atunci ele nu vor mai funcționă la capacitatea normală. Bateriile Li-ion nu au această problemă.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Memory_effect
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_battery_sizes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_battery_types
http://en.wikipedia.org/wiki/Comparison_of_battery_types
Bateriile reîncărcabile de tipul celor de la laptopuri sau telefoane folosesc curentul electric primit de la încărcător pentru a crea reacția chimică inversă și pentru a aduce electronii înapoi la anod.
Ce se petrece într-o asemenea baterie? Atunci când avem ca electrozi zinc și cupru și îi punem într-o soluție de acid sulfuric nu se întâmplă nimic. Dacă, însă, unim electrozii cu un fir vedem că electronii pleacă de la electrodul din zinc, numit și anod sau negativ, și se duc înspre electrodul cu cupru, numit catod sau pozitiv.
Anodul cedează electroni care merg prin fir și ajung la catod, care primește electroni. In acest fel se creează un curent electric. In același timp are loc o deplasare a ionilor de zinc către cupru.
O celulă Daniell putea genera o tensiune de 1 volt.
La bază toate bateriile funcționează la fel chiar dacă este vorba de baterii zinc-carbon, alcaline, li-ion, NiCd, Ni-metal-hidrid sau plumb-acid. Cele alcaline sunt bateriile care au ca electrolit o soluție alcalină, adică pe bază de potasiu, sodiu ori alte elemente alcaline.
Cui vrea să afle mai multe despre baterii îi recomand două website-uri de excepție:
– batteryuniversity.com
– ocw.mit.edu – open course ware, de la MIT
Pentru cei ce vor să știe, autoturismele de tipul Tesla folosesc multe baterii Li-ion la un loc. Cu asemenea baterie se poate ajunge la o autonomie de 350 de km. Bateriile Li-ion se pot reîncărca de 500 – 1000 de ori.
Extra:
http://batteryuniversity.com/learn/article/charging_lithium_ion_batteries
http://ocw.mit.edu/high-school/physics/demonstrations-on-video/electric-circuits/batteries/
https://www.youtube.com/watch?v=vSzmbFf4Pyo&feature=youtu.be – car battery
http://ocw.mit.edu/courses/chemical-engineering/10-626-electrochemical-energy-systems-spring-2011/index.htm
https://www.youtube.com/watch?v=F6A9PBqTLvc – li-po explained
https://www.youtube.com/watch?v=12F8IlrKR40 – li-ion explained
https://www.khanacademy.org/partner-content/mit-k12/mit-k12-physics/v/the-invention-of-the-battery
Bateriile sunt într-o continuă transformare. In 2013 s-au obtinut baterii litiu-fier-fosfat LiFePO4 care se încărcau și descărcau în 10 – 20 de secunde. Prin comparație o baterie Li-ion normală se încarcă în 2-4 ore.
Bateriile TFB, thin film battery, sau baterii cu film subțire sunt un model experimental care s-ar putea reîncărca de 40 000 de ori iar bateriile Li-ion cu nanofire de siliciu, inventate de cei de la Universitatea Stanford, ar putea mări capacitatea de stocare de 10 ori.
Viitorul ne va aduce și baterii ultra-subțiri care se vor reîncărca singure prin expunerea la lumină. Cei de la compania Konarka, creatorii acestor baterii, spun că o singură celulă are mai puțin de un milimetru grosime, generează 0.6 volți și cântărește mai puțin de 2 grame.
Extra
http://en.wikipedia.org/wiki/Battery_(electricity)#Fast-charging.2C_large_and_light_batteries
http://en.wikipedia.org/wiki/Rechargeable_battery#Experimental_types
http://en.wikipedia.org/wiki/Thin_film_rechargeable_lithium_battery
http://en.wikipedia.org/wiki/Nanowire_battery
http://www.technologyreview.com/news/407636/flexible-batteries-that-never-need-to-be-recharged/
Dat fiind că trendul către miniaturizarea bateriilor și componentelor electronice nu se va opri vom vedea curând telefoane flexibile care folosesc acest tip de baterii.
Câteva lucruri importante mai rămân de zis:
1. bateriile nu se aruncă la gunoi pentru că ele pot conține mercur, cadmiu, plumb, acizi care pot fi dăunători mediului. Bateriile se duc la magazine ca Lidl sau Kaufland pe unde am văzut că au containere speciale
2. niciodată nu trebuie scurt-circuitate bateriile. Scurt-circuitarea se face unind capetele negative și pozitive cu un simplu fir, fără a avea un bec conectat. Acest lucru va duce la supraîncălzirea bateriei și, eventual, la explozia ei. Bateria se va strica în acest fel. Dacă scurt-circuitezi bateria de mașină, atunci aceasta va lua foc și va exploda. Firele cu care faci scurt-circuitarea se vor topi.
3. citește cu grijă manualul de utilizare și reîncarcă bateria după instrucțiuni
4. nu vorbi la telefon în timp ce acesta se încarcă
5. nu rupe sau deforma orice fel de baterie.
6. ingestia bateriilor mici poate duce la moarte
7. folosește bateria potrivită pentru aparatul pe care îl folosești. Citește manualul.
Question
Cam atât despre baterii, deocamdată. Acum să trecem la întrebarea sâptămânii care vine de la Matei, din Târgu-Mureș si zice așa: de ce nu poate trece mâna mea prin perete? Undele de lumină se pot intercala, de ce nu se poate la fel și pentru materie?
Lumina este undă electromagnetică și, ca orice undă, poate trece prin alte unde sau chiar se poate combina cu alte unde.
In cazul materiei nu este la fel de simplu. Avem cazul gazelor și lichidelor care se pot amesteca. Este un mod de a spune că trec unele prin altele. In situația solidelor, precum este mâna ta, întrebarea ta se poate pune și în alt mod: de ce nu poate trece un atom prin alt atom?
Mâna ta este formată din atomi care sunt foarte apropiați unii de alții forțele intermoleculare nu permit mâinii să se descompună iar, la contactul cu peretele, au loc forțe de atracție și de respingere dintre atomii din mâna ta și cei din perete.
Forțele de respingere câștigă și astfel tu nu poți trece cu mâna prin perete. La întrebarea “poate trece atom prin atom” răspunsul este: nu. Datorită faptului că întregul spațiu din atom este umplut de câmp electrostatic prin care electronii sunt atrași de protonii din nucleu, nici o particulă cu sarcină electrică nu poate trece prin atom fără să interactioneze cu electronii de pe ultimul strat.
Spațiul mare pe care ni-l imaginăm între electroni și nucleul atomului este, de fapt, plin cu linii de câmp. Nu este gol. Singurele particule care pot trece printr-un atom sunt neutrinii care au masă foarte mică, de 1,5 milioane de ori mai mică decât electronii, și nu au sarcină electrică.
Ca și curiozitate, pentru a reuși să treci un atom prin altul tu fie ai nevoie de temperaturi de milioane de grade celsius, specific reacției de fuziune din Soare, fie ai nevoie de forța unei stele neutronice în care atomii sunt zdrobiți până când neutronii sunt înghesuiți unii în alții.
Așadar, Matei, iată de ce nu poți trece prin perete. Mulțumesc pentru întrebare.
În fiecare săptămână voi răspunde la o întrebare aleatorie despre orice legat de știință și tehnologie, așa că nu uita să lași întrebarea ta pe:
– tehnocultura.com
– YouTube : youtube.com/tehnocultura
– Facebook : facebook.com/tehnocultura
sau prin email la manuel@tehnocultura.com
Rămâi cu mine să stăm de vorbă cu invitatul nostru în interviul ce urmează. Vom afla câteva lucruri secrete despre baterii de la cineva foarte priceput în ceea ce privește chimia.
Fii o sumă de atomi curioși.
****
[interviu]
Știri
1. Celulele folosesc tentacule rotative pentru a simți mediul înconjurător
Extra
http://www.extremetech.com/extreme/196272-cells-use-rotating-arms-to-feel-their-way-around-like-a-person-in-the-dark
http://en.wikipedia.org/wiki/Filopodia
http://www.pnas.org/content/112/1/136
Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au descoperit că celulele reușesc să simtă mediul înconjurător cu ajutorul unor tentacule roative.
Acele tentacule se numesc filopode și au fost filmate cu ajutorul unor camere speciale. Filopodele au capacitatea de a se extinde și de a se contracta, dar ceea ce le-a atras atentia cercetătorilor este tocmai faptul că filopodele se pot roti.
(sursa http://www.extremetech.com/extreme/196272-cells-use-rotating-arms-to-feel-their-way-around-like-a-person-in-the-dark )
Mecanisme naturale care se rotesc nu sunt foarte cunoscute, dar există. Se consideră că și neuronii, atunci când încearcă să facă legaturi noi, se pot roti până la un anumit grad.
Natascha Leijnse și echipa sa de la Institulul Bohr și Universitatea din Copenhaga au demonstrat că proteina F-actină este responsabilă pentru extinderea și rotirea filopodelor. Mai precis, filopodele se contractă când sunt rotite într-un sens și se extind când sunt rotite în sens opus.
In acest fel celulele pot simți ceea ce este în mediul înconjurător asemenea unui om orb care întinde mâinile peste tot în jur pentru a-și da seama unde este.
Filopodele ajută și la captarea unor proteine, la deplasare și la interacțiunea celulă-celulă. Celulele macroface, de exemplu, un tip de celule albe din sistemul nostru imunitar, folosesc filopodele pentru a prinde bacterii sau virusuri. Apoi le împinge în interiorul celulei unde sunt consumate.
Cercetările celor de la Universitatea din Copenhaga ne-au arătat că mișcările rotative se întâlnesc mult mai des în natură decât am fi crezut.
2. Am putea descoperi alte două planete dincolo de Pluto
http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2015/01/there-could-be-at-least-two-unknown-planets-hidden-well-beyond-pluto.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Kozai_mechanism
http://en.wikipedia.org/wiki/Oort_cloud
Acum să mergem ceva mai departe, ba chiar dincolo de Pluto. Carlos de la Fuente Marcos, de la Universitatea Complutense din Madrid spune că obiectele transneptuniene, adică planetele pitice și asteroizii de după orbita planetei Neptun, au un comportament ciudat.
(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Trans-Neptunian_object )
Prin comportament ciudat se referă la faptul că trebuie să existe un corp dincolo de orbita lui Neptun care ar putea influența orbitele acestora.
Influența gravitațională a unui corp mare din exteriorul orbitei asupra unui alt corp mai mic se numește mecanismul Kozai. Mecanismul Kozai nu este altceva decât alterarea orbitei unei planete de o altă planetă care se află la distanțe mai mari.
Pluto și Neptun au fost descoperite în urma unei concluzii similare când astronomii au văzut că Uranus nu are orbita prezisă de calcule. Acest lucru i-a determinat să concluzioneze faptul că există și alte planete.
Calculele făcute de cei de la Universitatea Complutense din Madrid și Universitatea Cambridge din Anglia spun că ar trebui să mai existe două planete situate undeva pe la 150 de unități astronomice de Soare.
O unitate astronomică este egală cu distanța Pamânt – Soare, adică aproximativ 150 milioane de kilometri. Pluto, de exemplu, se află la 45 de ua față de Soare.
Presupusele planete ar trebui să fie la o distanță de trei ori mai mare ca Pluto, dar ar putea avea orbite puternic înclinate față de ecuatorul Soarelui, motiv pentru care nu au fost descoperite până acum.
Pluto, obiect transneptunian
(sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pluto.jpg )
Descoperirea recentă a unui disc proto-planetar la mai bine de 100 de ua față de steaua HL Tauri îi determină pe astronomi să creadă faptul că planetele se pot forma și mult mai departe de Soare decât s-a crezut până de curând.
Una dintre ipoteze spune că ar putea exista o planetă înghețată, un Super-Pamânt de 10 ori mai mare decât planeta noastrâ în Norul Ooort.
Norul Oort este o zonă din jurul Soarelui situată la 50 000 de ua și care este plină de asteroizi si nuclee de comete.
Abia aștept să văd ce vom descoperi în anii de urmează. Intr-o zi știm că avem un sistem solar cu 8 planete și apoi ne trezim într-un sistem solar cu 10 planete.
3. Studii științifice îndoielnice sau de-a dreptul mincinoase? Avem soluția!
Cât de des nu ai auzit de studii științifice care spun că tocmai au confirmat existența “sufletului” ori că meditația poate afecta celulele la nivel de ADN? Asemenea studii par a fi științifice, dar lipsește rigoarea și metoda științifică din ele.
Cu alte cuvinte sunt îndoielnice sau chiar false. Se folosesc de știință pentru a promova diferite idei fantasmagorice. Ele sunt numite studii pseudoștiințifice.
Dacă vine cineva și îți spune că a citit un lucru îndoielnic, atunci ai două opțiuni:
1. verifici dacă studiul a fost publicat în vreun jurnal cu acces deschis care acceptă orice fel de minciună drept studiu
2. vezi dacă nu cumva lucrarea respectivă a fost retrasă între timp pe motiv că s-au folosit date eronate sau concluziile nu sunt fondate.
In primul caz ești ajutat de către Lista lui Bell a publicațiilor îndoielnice prezentă la această adresă web: scholarlyoa.com
Lista: http://scholarlyoa.com/2015/01/02/bealls-list-of-predatory-publishers-2015/
In al doilea caz, poți verifica lucrările retrase cu ajutorul RetractionWatch.com, un site care urmărește asemenea fenomene din lumea științei.
Cam atât pentru știrile de săptămâna aceasta.
Îți mulțumesc că ai fost alături de mine și în acest episod și te invit să trimiți sugestii, comentarii sau întrebări pe:
– tehnocultura.com
– YouTube : youtube.com/tehnocultura
– Facebook : facebook.com/tehnocultura
sau prin email la manuel@tehnocultura.com.
Ne vedem data viitoare.
Fii o sumă de atomi curioși!
*******
Un răspuns la “Tehnocultura TVS 008 – Bateria”
[…] Emisiunea mea la TVS Brașov, Tehnocultura: – video: https://www.youtube.com/watch?t=2948&v=w6FY1s0-Ggs – transcript: http://tehnocultura.com/2015/03/17/tehnocultura-tvs-008-bateria/ […]