Sticla, episod difuzat la TVS Brașov, în data de 27 octombrie 2015, orele 20:30:
Ce este sticla? Este sticla un solid ori un lichid care curge foarte greu? Ce este acela un solid amorf? Ce înseamnă transparența selectivă? Ce determină transparenta sticlei? Care au fost marii pași în crearea sticlei de la geamurile de azi? Cum a ajutat sticla la dezvoltarea fără precedent a internetului?
Despre sticlă, modul în care a fost descoperită și cum s-a rafinat procesul de-a lungul istoriei poți afla mai multe în episodul 10 al emisiunii Tehnocultura la TVS Brașov.
Dacă nu ai timp de văzut filmul, poți urmări varianta podcast pe https://itunes.apple.com/ro/podcast/tehnocultura/id929951093?mt=2.
Realizator emisiune : Manuel Cheta, http://tehnocultura.com
Editare video/grafică : Daniel Maftei, TVS Brașov
Generic: Alex Luca, TVS Brașov
Filmat și difuzat la
TVS Brașov
Str. N. D. Cocea, Nr. 2A
Sponsori:
Easyhost – http://ro.easyhost.com/gazduire-website
Parteneri:
Visual ID: Gabriel Cotovan, http://trupixl.com
Hair stylist: Monica Juncu
Consultant imagine: Dumitru D. Șușu
=====================================
Transcript
Introducere
Oriune ai fi, dacă mă vezi în acest film, atunci sunt șanse mari să mă vezi pe sticlă sau, mai bine zis, prin sticlă.
Trăim în era sticlei. Cel puțin aceasta este părerea celor de la Corning, firma care creează Corning Gorilla Glass, sticla de protecție a telefoanelor de genul Samsung Galaxy IV. Dacă mă uit înapoi și văd cât de des folosim sticla, tind să cred că au dreptate.
Extra:
Glass Age, Corning – https://www.youtube.com/playlist?list=PLPyDedUeJZL58O8OM2PyWKeQXc6vIlQb4
Azi folosim sticla într-o mulțime de locuri: ochelari, telefoane, televizoare, geamuri, parbrize, monitoare de orice fel, fibra optică, sticle, căni, oglinzi, lentile, telescoape, spectometre, becuri, vată de sticlă și în multe alte locuri.
Sticla este peste tot, deși nu o vedem decât atunci când dăm cu capul de vreo ușă din sticlă care nu se deschide când vrem să trecem prin ea.
Știai că termenul românesc de sticlă provine de la cuvântul stьklo, din slavonă, cuvând care vine de la stikls, din limba gotică? Limba gotică este o limbă germanică dispărută din secolul al VIII-lea.
Termenul englezesc glass provide tot din Germania, mai precis Trier, vestul Germaniei, unde exista cuvântul latin glaesum. Acest cuvânt provine din germanicul glanzen, adică “a străluci”.
Extra:
http://latinlexicon.org/definition.php?p1=2024210
http://en.wikipedia.org/wiki/Glass#History_of_silicate_glass
http://en.wikipedia.org/wiki/Glass_wool
Rămâi alături de mine să mai afli câteva lucruri interesante despre sticlă și importanța sa pentru noi toți.
2. Sticla
Nu îmi pot imagina universul de azi fără sticlă, mai ales că am purtat pe nas ochelari mai bine de 25 de ani. Totuși, în ce situații a fost folosită sticla de-a lungul timpului?
Prima oară cănd s-a folosit sticlă pentru ferestrele caselor a fost prin anul 100 en, în vremea Imperiului Roman. Alexandria a fost fericitul oraș ce avea ferestre din sticlă, dar acele ferestre erau mici iar sticla folosită era aproape opacă.
A trebuit să treacă mai bine de 1000 de ani până când s-au creat ferestrele din sticlă transparentă pe cum le știm noi. Inițial acele ferestre erau subțiri și înalte datorită faptului că ele se obțineau prin tăierea unei foi de sticlă din sticla topită în care se sufla aer pentru a crea un vas sferic.
O perioadă bună ferestrele erau create din bucăți de sticlă neuniformă tăitate din forme circulare. Sticla plată, atât de cunoscută azi, a apărut destul de târziu, prin 1832, când s-a inventat metoda extragerii din cilindrii de sticlă topită.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Window#History
http://en.wikipedia.org/wiki/Flat_glass
http://en.wikipedia.org/wiki/Machine_drawn_cylinder_sheet_glass
Mergând mai departe, oglinzile din sticlă au apărut abia prin secolul I en, în Imperiul Roman . La început, prin 6000 ien, s-a folosit sticlă vulcanică numită obsidian în zona Antaliei, Turcia de azi.
Mult timp s-au folosit metale pentru oglinzi, dar sticla a devenit norma prin secolul al XVI-lea când Veneția a devenit centrul cultural al creatorilor de sticlă. Oglinzile de atunci erau date cu un amalgam de staniu-mercur pentru a reflecta lumina.
Cupele din sticlă au existat încă de prin vremea Traciei antice. Flaconul din sticlă, acea “sticlă din sticlă” pe cum îi zicem, a fost inventat încă de prin vremea fenicienilor și a Romei antice. Prin secolul al XIV-lea francezii îi ziceau boteille, adică butoi sau butelcă, termen provenit din latinescul buttis.
Lentilele din sticlă au o istorie foarte veche. Primele lentile au fost lentilele Nimrud și au fost create prin 700 îen în Asiria. Cuvântul lentilă provine din latinescul “lens culinaris”, adică de la planta numită linte. Oamenii vremii au văzut că lentila avea forma lintei și așa i-au stabilit numele.
Bineînțeles că nu ratam ocazia de a vorbi puțin și despre ochelarii din sticlă. Aceștia au fost inventați prin 1286, în Italia, deși variante mai puțin reușite au existat cu mult timp înainte. Termenul de ochelari provine din cuvântul latinesc oculus, adică “ochi”.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Mirror#History
http://en.wikipedia.org/wiki/Cup#Antiquity_of_cups
http://en.wikipedia.org/wiki/Bottle#Etymology
http://en.wikipedia.org/wiki/Lens_(optics)#History
http://en.wikipedia.org/wiki/Glasses#History
Azi ochelarii au lentile din plastic, ca cei pe care îi port eu.
Dar de unde știm noi de sticlă?
De prin 6000 ien se știa că poți folosi obsidian, sticlă vulcanică, pentru a face oglinzi sau ca instrumente de tăiat, dar abia prin anii 1600-1400 ien, pe la finele erei bronzului, s-au cunoscut metode de obținere a sticlei.
Locul în care s-a creat sticla pentru prima oară este râul Na’aman, în NV Israel. Inainte se numea râul Belus iar Pliniu cel Bătrân consemnează, de asemenea, acest loc ca prima zonă unde s-a creat sticla în mod artificial.
Cum s-a făcut descoperirea?
Când marinarii opreau la mal pentru a servi masa, neavând pietre cu care să îsi delimiteze focul, foloseau bucăți de azotat de potasiu numit și salpetru. Atunci când focul încălzea salpetrul și nisipul de lângă foc marinarii observau că cele două se amestecau și rezulta un lichid translucid, respectiv sticlă.
Nu la mult timp după observarea acestui fenomen Siria, Mesopotamia și Egiptul antic știau cum să facă obiecte din sticlă.
Prin 650 ien existau deja manuale scrise în cuneiforme cu instrucțiuni de creare a sticlei în biblioteca regelui asirian Assurbanipal.
Modul în care se creau vase din sticlă era rudimentar, fiind necesară folosirea unor mulaje și turnarea succesivă a mai multor bucăți de sticlă topită pentru a face un vas gol pe interior.
Odată cu inventarea procedeului de suflare a sticlei în anii 50 îen crearea de vase de sticlă a devenit mult mai simplă. Acest procedeu se folosește și azi la crearea multor vase din sticlă sau la crearea globurilor de Crăciun.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_glass#Origins
http://en.wikipedia.org/wiki/Belus_River
http://ro.wikipedia.org/wiki/Azotat_de_potasiu
Sticla a fost apoi folosită, mai ales de către popoarele arabe, în scop cultural și religios, iar apoi Veneția a devenit centrul universului sticlei prin secolul al XVI-lea.
Prin 1674 George Ravenscroft din Anglia a folosit oxid de plumb pentru a crea sticlă transparentă la scară industrială și a ajutat la detronarea Veneției din poziția de rege al sticlei.
In 1851 Joseph Paxton, din Anglia, a creat Palatul de Cristal, prima clădire ce a folosit, în porțiuni mari, sticlă plată. Obținerea sticlei plate pentru fereste a fost mult îmbunătățită în anii 1950 de către Alastair Pilkington și Kenneth Bickerstaff de la firma Pilkington Brothers, din Anglia.
Aceștia au pus la punct procesul Pilkington de obtinere a unor fâșii plate de sticlă prin plutirea sticlei topite deasupra unui metal topit, de obicei staniu sau plumb.
Majoritatea sticlei folosită azi pentru ferestre este de tipul celei obtinute prin metoda Pilkington. Această sticlă este obținută din carbonat de sodiu, var și nisip încălzite până la 1675 de grade Celsius.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Crystal_Palace
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_glass#Industrial_production
http://en.wikipedia.org/wiki/Float_glass
http://en.wikipedia.org/wiki/Soda-lime_glass
OK, dar ce este sticla?
Din chimie știm că sticla este un solid amorf obținut, de cele mai multe ori, prin topirea nisipului la temperaturi de peste 1200 de grade Celsius. In cele mai multe cazuri sticla are o concentrație de cel puțin 75% SiO2 sau cuarț ce intră în componența firelor de nisip.
Ca și curiozitate termenul de chimie a fost pomenit prima oară de către hieroglifele egiptene unde khemeia era folosit pentru a defini procesele chimice de îmbălsămare a celor decedați.
Sticla are, la fel ca orice alt solid, următoarele proprietăți:
– incompresibilitate
– formă fixă, rigidă
– duritate
Spre deosebite de alte solide, sticla este un material amorf, adică aranjamentul moleculelor sau atomilor nu este unul regulat. Cu alte cuvinte, dioxidul de siliciu din sticlă are poziții aleatorii în cadrul sticlei. Atomii din orice sticlă au poziții aleatorii în cadrul structurilor.
Legat de atomi, primul care a folosit termenul de atom a fost Democrit, în anul 400 ien, când vorbea despre baza materiei pe care o numea atomoi, sau “fără ființă”. El zicea că atomii nu pot fi distruși și că sunt veșnici. Avea dreptate, mai ales pentru vremea respectivă.
Extra:
chimie origins + atoms http://youtu.be/vPQ9a_xIqRg?t=37m57s
http://en.wikipedia.org/wiki/Democritus#Atomic_hypothesis
Revenind la solide, în solidele de genul metalelor, atomii au poziții bine definite în cadrul structurii cristaline. Tocmai de aceea metalele sunt ductile, maleabile și se topesc la o temperatură fixă.
Sticla, în schimb, nu este la fel de maleabilă, dar se topește într-un interval de temperatură, nu doar la o temperatură anume.
Alte solide amorfe sunt unele plasticuri, lemnul, craniul uman, polimeri, sulful. De fapt, o bună parte din lucrurile din jurul nostru sunt solide amorfe. Există și sticle metalice, dar acestea au utilizări limitate și sunt, de fapt, aliaje în forma unor sticle metalice.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Glass
http://en.wikipedia.org/wiki/Amorphous_metal
http://en.wikipedia.org/wiki/Thermoplastic
http://en.wikipedia.org/wiki/Glass_transition
http://en.wikipedia.org/wiki/Silicon_dioxide
http://en.wikipedia.org/wiki/Quartz
Trebuie subliniat că, atunci când ne referim la sticlă, ne gândim la aranjarea haotică a atomilor în structura unui material, nu la transparența acelui material. Capacitatea de a lăsa lumina să treacă prin sticla de la ferestrele noastre este doar o caracteristică a unor sticle, nu ceva definitoriu pentru orice înseamnă sticla.
Extra:
video glass MIT https://www.youtube.com/watch?v=kB2Ue4Fip2c
http://ocw.mit.edu/courses/materials-science-and-engineering/3-091sc-introduction-to-solid-state-chemistry-fall-2010/amorphous-materials/
Obținerea sticlei depinde de vâscozitate, de structura cristalină și de viteza de răcire. De obicei, pentru a obtine sticlă materialul topit se răcește repede iar aranjamentul haotic al atomilor la cea temperatură ridicată este blocat în formă solidă. De remarcat că sticla este un solid, nu un lichid care curge foarte greu.
Extra:
– structura este SiO4, dar datorita legaturilor dintre mai multe asemenea molecule vedem o structură SiO2
– hibridizarea este sp3, cu unghiuri de 109,5 grade, tetraedru – sp3, un s și 3 p; au patru orbitali hibrizi cu atomii în vârfurile tetraedrului, la 109,5 grade distanțăCum calculezi structura 3D a meloculelor? Bonus video: curiozități din lumea chimiei
– datorită atomilor de O care fac legaturile dintre mai multe molecule de SiO4, apar rotiri ale legăturilor atunci cănd se formează sticla => aranjamente haotice
– graficul de racire arata faptul că sticla este un solid
– http://youtu.be/kB2Ue4Fip2c?t=23m53s
– volum sticlă mai mare decât volum cristal SiO2
– pt a obtine sticla se trece prin starea de lihcid superracit si apoi solid amorf (sticla)
– sticle se pot forma si din GeO2, B2O3, P2O5, V2O5, As2O5, Sb2O5 – legaturi covalente,
Sticla poate fi îmbunătățită prin adăugarea de impuritați precum CaO, MgO, Na2O, B2O3, Al2O3 si altele. Sticla suportă foarte bine compresia, dar se sparge atunci când există forțe de extensie. Acest lucru înseamnă că poți încerca să comprimi sticla și nu se va sparge, dar dacă o îndoi se va rupe în bucăți.
Sticla poate fi îmbunătațită și prin răcirea acelerată suprafeței, rezultănd comprimarea acesteia. Procesul se numește călirea sticlei.
Proprietățile sticlelor din oxizi de genul SiO2 sau nisip:
– inerte chimic
– izolatori electrici
– fragile
– transparente
Ce este transparența?
Dacă tot vorbim de transparență, ce este aceasta?
De departe, cea mai fașcinantă particularitate a sticlei folosită la geamuri sau la ecrane este transparența. Sticla nu este transparentă la tot spectrul undelor electromagnetice.
Sticla este transparentă numai pentru lumină, raze IR, microunde și radio. Pentru UV, X, gamma sticla este opacă.
Totul are de-a face cu nivelele energetice existente în atomii din sticlă și în legăturile dintre acei atomi. Dacă o undă electromagnetică are suficient de multă energie, atunci ea poate fi absorbită de atomii din sticlă.
S-a descoperit că lumina vizibilă nu are suficient de multă energie pentru a fi absorbită de atomii din sticlă. Atomii au capacitatea de a absorbi lumina, dar aceasta trebuie să fie de anumite valori fixe ale energiei. Dacă energia luminii nu are acele valori, atunci ea va trece prin sticlă.
Din acest motiv ea trece prin acei atomi, dar schimbă direcția de propagare la trecerea de la aer la mediul din sticlă.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Glass
http://en.wikipedia.org/wiki/Transparency_and_translucency
Acea schimbare a direcției se numește refracție și aceasta explică inclusiv faptul că lumina are viteză mai mică prin sticlă decât în vid. Viteza de propagare a luminii în sticlă este egală cu c/n, unde n este indicele de refracție 1,3 – 1,4 pentru sticlă.
Cu alte cuvinte lumina se deplasează cu 237 000 de km/s prin sticlă față de 300 000 de km/s în vid. Viteza mai mică a luminii în sticlă sau medii transparente poate fi explicată prin fenomene ale mecanicii cuantice și nu prin fenomene de absorbție-emitere sau ciocniri cu atomii din sticlă.
Astfel, lumina are viteză mai mică în mediul transparent datorită existenței vitezei de grup. Atunci cănd lumina intră în mediul transparent nu intră doar un singur foton, ci un puls de lumină care poate avea viteze mai mici decât viteza luminii în vid.
Extra:
http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/phyopt/totint.html
Una dintre cele mai utilizate caracteristici ale sticlei în comunicațiile moderne este fibra optică. Inventată prin anii 1960 fibra optică este sticlă întinsă sub forma unui fir gros cât firul de păr. Fibrele optice sunt cele care duc datele internetului peste tot globul.
Fibrele optice se bazează pe fenomenul reflecției interne absolute, un caz particular al refractiei care permite semnalului luminos să fie transmis pe distanțe de 50 de kilometri.
Primul cablu transatlantic cu fibră optică a fost TAT8, în uz până în 2002, și suporta peste 30 000 de apeluri telefonice concurente. Fibra optică folosită avea 6 fire cu diametrul de numai 10 micrometri.
Extra:
https://www.youtube.com/watch?v=0MwMkBET_5I – enginner
https://www.youtube.com/watch?v=UYMhPA62zxU – how its made
http://en.wikipedia.org/wiki/TAT-8
Mai sunt multe lucruri de zis despre sticlă, dar mă opresc aici.
Viitorul este deja aici și ne-a adus sticla flexibilă de la Corning Glass, dar si sticla care are efect antimicrobian.
Extra:
https://www.youtube.com/watch?v=xIAH4q0EWd8 – flexible
https://www.youtube.com/watch?v=su-74RNDFnw – antimicrobial
Cam atât despre sticlă azi.
Întrebarea ediției
Așadar, ia să vedem ce întrebare avem săptămâna aceasta. Intrebarea vine de la Victor, din Brașov și zice astfel: “Cum pot scăpa de atracția Pământului? Nu pot face un tun ca în cartea lui Jules Verne, De la Pămănt la Lună?”
Ca să poti evada de pe Pământ tu trebuie să ai o viteză minimă de 11,2 km/s. Poți afla viteza de evadare folosind formula aceasta:
Odată ce știi masa planetei M și raza r a acesteia, poți calcula viteza de evadare. Dat fiind că viteza de evadare este atât de mare, doar o rachetă te poate duce așa de repede.
Tunul lui Jules Verne ar fi căzut la câtțiva kilometri distanțâ, dacă l-ar fi construit cineva. Chiar dacă viteza unui asemenea obuz ar fi 1600 m/s, pe cum este cea a unui obuz al tancului M1 Abrams, tot este viteză mică.
Extra:
http://en.wikipedia.org/wiki/Escape_velocity
http://en.wikipedia.org/wiki/Escape_velocity#List_of_escape_velocities
http://en.wikipedia.org/wiki/Newton%27s_cannonball
http://www.reddit.com/r/answers/comments/285q0p/what_would_happen_to_you_if_a_full_speed_tank/
In plus, dat fiind că accelerațiile în asemenea obuze sunt enorme, oamenii ar muri în prima secundă.
Așadar, dacă vrei să scapi de planeta noastră, trebuie să folosesți o rachetă ca să accelerezi ușor până la peste 11,2 km/s.
Mulțumesc, Victor, de întrebare.
În fiecare săptămână voi răspunde la o întrebare aleatorie despre orice legat de știință și tehnologie, așa că nu uita să lași întrebarea ta pe:
– tehnocultura.com
– YouTube : youtube.com/tehnocultura
– Facebook : facebook.com/tehnocultura
sau prin email la manuel@tehnocultura.com
Rămâi cu mine să stăm de vorbă cu invitatul nostru în interviul ce urmează. Vom afla câteva lucruri secrete despre sticlă..
Fii o sumă de atomi curioși.
****
[interviu]
3. Știri
1. Material ușor care suportă 100 000 de ori greutatea sa
https://www.youtube.com/watch?v=20oUXwSuTE4&feature=em-uploademail – super strong material
http://www.insidescience.org/content/ultrastiff-material-light-feather/2526
https://www.llnl.gov/news/lawrence-livermore-mit-researchers-develop-new-ultralight-ultrastiff-3d-printed-materials#.VD2Bz_ldV8E
http://www.sciencemag.org/content/344/6190/1373
Din prima știre de azi aflăm că s-a inventat un material foarte ușor care poate suporta mai bine de 100 000 de ori greutatea sa.
Cercetătorii de la Laboratorul National Lawrence Livermore, din SUA și MIT, tot din SUA, au folosit o imprimantă 3D pentru a crea un material compus din metal, ceramică dură și plastic flexibil.
Imprimantele 3D îți permit să construiești multe obiecte tridimensionale strat cu strat și poți obține inclusiv părți funcționale, mobile.
Xiaoyu Zheng, inginer în cadrul proiectului și liderul cercetărilor, spune că aceste obiecte pot susține 160 000 de ori greutatea proprie.
Cercetarea a fost publicată în revista Science, din data de 20 iunie 2014, DOI: 10.1126/science.1252291, și este vorba de folosirea unui proces numit microstereolitografie de proiecție, combinată cu crearea unui înveliș de nanoparticule și postprocesare.
Cu alte cuvinte, este vorba de proces de imprimare 3D la care se adaugă înveliș cu particule extrem de mici.
Aceste materiale special create în laborator fac parte din ceea ce se numesc metamateriale, materiale care nu există în natură. Un asemenea obiect poate fi folosit în automobile sau avioane unde ai nevoie de rezistență mărită, dar de greutate cât mai mică.
Rezistența mărită rezultă nu din compoziția chimică a materialelor, ci din forma geometrică a lor. Obiectele respective au o structură compusă din multe piramide puse cap la cap. De oriune ai încerca să apeși obiectele vor opune o rezistență foarte mare.
Proiectul a fost finanțat de DARPA, departamentul din SUA responsabil de crearea tehnologiilor militare ale viitorului.
2. Matematicienii au aflat cum apar amprentele
http://www.sciencedaily.com/releases/2015/02/150202132603.htm – amprente
http://newsoffice.mit.edu/2015/predicting-wrinkles-fingerprints-curved-surfaces-0202
http://www.nature.com/nmat/journal/vaop/ncurrent/full/nmat4202.html doi:10.1038/nmat4202
Din a doua știre aflăm că o echipă de matematicieni și ingineri de la MIT au descoperit o formulă matematică gata să explice modul de formare al amprentelor.
Totul ține de curbura unor suprafețe care sunt formate din mai multe straturi, astfel că un obiect de forma unui tor, adică a unui colac de înot, nu vor forma riduri de genul unor amprente.
Dacă în schimb avem de-a face cu obiecte de forma și consistența degetelor, cu mai multe straturi de piele, atunci vom observa formarea unor amprente conform cu formula matematică descoperită de acești cercetători.
Norbert Stroop, de la MIT, și echipa sa au publicat rezultatele în revista Nature Materials, doi:10.1038/nmat4202, pe 2 februarie 2015.
Matematicienii au lucrat la un model matematic numit teoria generalizată Swift–Hohenberg care prezice formarea amprentelor în suprafețe curbe elastice cu două straturi.
Formarea de modele pe aceste suprafețe depinde și de grosimea suprafețelor, astfel că dacă avem suprafețe curbe cu strat exterior subțire, atunci vom vedea crearea de amprente.
Dacă, în schimb, suprafața exterioară este groasă, atunci vom obține modele hexagonale. Formula a fost simulată pe calculator și poate prezice forma modelelor în funcție de curbură, elasticitate și de grosimea straturilor.
3. Evoluția la lucru: melci marini care trăiesc din fotosinteză
http://www.sciencealert.com/this-sea-slug-feeds-on-sunlight-using-photosynthesis
http://en.wikipedia.org/wiki/Elysia_chlorotica
De mai bine de 40 de ani se știe că melcul marin numit Elusia chlorotica poate supraviețui și peste 50 de zile fără mâncare datorită faptului că își obtine hrana prin fotosinteză.
Acest melc marin se hrănește cu algele numite Vaucheria litorea și reusește să le fure clorosplastele atunci când le devorează. Cloroplastele sunt organite mici, din cadrul celulelor algelor, care au rol în fotosinteză.
După cum știi fotosinteza are rolul de a prelua dioxidul de carbon din mediu, apoi îl combină cu apă și energie de la lumina vizibilă iar apoi creează glucoză, iar în cazul acestui melc marin, creează lipide cu care acesta poate trăi mult timp.
Este unul dintre cele mai reușite cazuri de transfer orizontal de gene, de la un animal la altul, dar este și un caz de transfer vertical de gene, de la părinte la urmaș.
Transferul vertical apare datorită faptului că acest melc de mare are gene în codul său ADN care pot folosi cloroplastele pentru a se hrăni cu ajutorul luminii. Acele gene sunt apoi transmise către urmașii acelui melc.
Natura este uimitoare, nu-i așa?
4. Mineritul Lunii
http://www.sciencedaily.com/releases/2015/02/150202114634.htm – mining the Moon
http://www.space.com/28449-moon-business-bigelow-aerospace-faa.html
http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2015/02/new-water-sources-observed-on-the-moon-could-facilitate-future-manned-bases.html
Iata că am ajung și la ultima știre de azi.
In această perioadă se pun bazele serioase pentru a crea un cadru în care mineritul Lunii să fie ceva viabil.
Este vorba de faptul că SUA și China și-au manifestat dorința de a merge pe Lună și de a mineri metale rare sau apă. Luna are oarece rezerve de apă la poli așa că firma americană Shackleton Energy Company (SEC) și-a manifestat dorința de a merge pe Lună și de a folosi acea apă pe post de combustibil pe care să îl vândă călatorilor spațiali în ceva zeci de ani.
NASA și alte departamente ale Guvernului SUA și-au manifestat sprijinul legat de firmele private care doresc să meargă pe Lună.
In afară de Shackleton Energy Company (SEC) o altă firmă americană, Bigelow Aerospace, dorește să meargă pe Lună pentru a obține materia primă.
China, pe de altă parte, a trimis roverul numit Iepurele de Jad pe Lună în 2013 tocmai pentru a descoperi unde este mai bine să își trimită echipajele umane. China deține controlul asupra materialelor din elementele rare, atât de necesare industriei electronice de azi, dar este nevoie de mult mai multă materie primă.
Cristian Român, senior editor la revista Știință și Tehnică, a pomenit în emisiunea Mașina Timpului difuzată în 30 ianuarie 2015 pe Lynx TV România, că minerii de pe Lună ar putea folosi chiar tunuri electromagnetice prin care să lanseze încărcatura în spațiu ca mai apoi să o trimită pe planeta noastră.
Dat fiind că viteza de evadare de pe Lună este de 2,4 km/s, ar putea fi folosibil un asemea mod de transfer al materialelor.
Pe de altă parte, Dale Tiatz, de la compania Shackleton Energy Company, dorește crearea unei stații de alimentare în spațiu sau chiar pe Lună pentru a ajuta misiunile spațiale viitoare care vor merge către Marte.
Va veni un viitor în care îți bei cafea de dimineață pe malul Mării Negre ca mai apoi să iei prânzul pe Lună.
Gata cu știrile pe azi.
Îți mulțumesc că ai fost alături de mine și în acest episod și te invit să trimiți sugestii, comentarii sau întrebări pe:
– tehnocultura.com
– YouTube : youtube.com/tehnocultura
– Facebook : facebook.com/tehnocultura
sau prin email la manuel@tehnocultura.com.
Ne vedem data viitoare.
Fii o sumă de atomi curioși!
*******