Undele gravităționale au fost, în sfârșit, detectate în ultimul an și existența lor confirmă ultimul punct al Teoriei Generale a lui Einstein. A durat mai bine de 100 de ani pentru a demonstra existența undelor gravitaționale pentru că ele sunt unde care se propagă în spatiu-timp, adică precum niște valuri care modifică spațiul în cursul lor, precum valurile de la supraața unui lac deformează suprafață în cursul lor.
Ca să obții asemenea unde gravitaționale tu trebuie să miști foarte repede între două puncte din spațiu mase extrem de mari. În acest fel se poate face o deformare a spațiu-timpului care se propagă aemenea unui val. Tocmai de aceea a fost necesar un eveniment extrem de puternic din punct de vedere energetic, colapsul a două găuri negre în una care să le conțină pe amândouă, pentru a obține așa unde gravitaționale.
Undele gravitaționale au fost generate de orbitarea extrem de rapidă a celor două găuri negre în jurul unui punct central. Undele astfel obținute au avut lungimi de undă de 10 000 de kilometri și apoi au scăzut la 1200 de kilometri chiar înainte de colaps, adică frecvențe extrem de mici. Din acest motiv ele poartă cu ele energie extrem de mică, imposibil de detectat în interferometrele LIGO până nu au făcut un upgrade anul acesta (2016). Undele gravitaționale care au ajuns în zona Terrei au modificat spațiul cu numai o miime din diametrul unui proton ( 1 / 10 ^18 m), adică extrem de puțin.
Acum ce s-ar întâmpla dacă am avea un corp cu masă de repaus și apoi îl aducem la viteza luminii? Ar fi posibil așa ceva? Posibil nu este, dar dacă ai avea un corp cu masă de repaus care ar ajunge la viteza luminii, ai putea spune că acel corp are masă infinită? Se schimbă ceva în corpul respectiv pentru a avea masă înfinită? Se pare ca rezolvarea problemei stă în considerarea nu a masei la viteza luminii ci a impulsului, pentru că, nu-i așa, ai de-a face cu energii care cresc odată cu creșterea vitezei, nu cu mase care se modifică în mod efectiv. Se apre că spațiul se opune din ce în ce mai mult deplasării unor mase pe măsură ce te propii de viteza luminii.
Iluzoria forță a gravitației i-a dat bătăi de cap lui Newton. Conform formulei lui gravitația este o forță iar formulele sale ajută inclusiv la trimiterea oamenilor în spațiu. Mai complicat devine când afli că gravitația este o deformare a spațiului și a timpului în zona unor mase și nu o forță. Terra deformează zona aceasta de spațiu cu doar 1 cm, dar deformările în timp sunt mult mai vizibile.
Dacă arunci un satelit GPS la 20 000 de km altitudine, atunci descoperi că acel satelit merge înaintea noastră în timp cu aproximativ 38 de microsecunde pe zi. Este o diferență chiar mare. Așadar, gravitația este o deformare a spațiu-timpului și nu o forță.