Bioprinting este termenul ce definește folosirea printerelor 3D pentru a crea țesuturi sau chiar organe. De cele mai multe ori se folosesc celule stem sau alte tipuri de celule în ceea ce se numește bio-ink, cerneală biologică.
Hank Green explică, în filmul de mai sus, cum evoluția printerelor 3D a întrecut multe filme din domeniul SF. Încă de prin anii 1980 s-a început folosirea unor tipuri specializate de printere 3D, ca acum să existe modele care pot fi cumpărate de mulți oameni.
Mai nou, printerele 3D sunt folosite în domeniul medical, unde se creează țesuturi care ar putea fi folosite pentru operații medicale. Încă nu s-a ajuns la crearea unui organ funcțional, pentru că este greu să printezi vasele de sânge, dar inginerii de la Universitatea Cornell (SUA) au reușit să printeze o ureche, așadar primii pași s-au făcut.
Implicațiile tehnologice și etice sunt destul de mari iar întrebările sunt cât se poate de evidente: „vom deveni nemuritori dacă creem organe pe bandă rulantă?” sau „vom putea face un transpant de sistem nervos către un nou corp gazdă?”
Bineînțeles că acum asemenea întrebări ni se par de-a dreptul halucinante, dar la fel ar fi gândit și oamenii dacă în 1900 le ziceai că oamenii vor ajunge pe lună, că vor filma lumina în zbor, că vor crea tranzistori de mărimea unui atom sau că vor folosi neutrini pentru a comunica în linie dreaptă prin rocă groasă de 200 de metri. Neutrinii sunt particule elementare de 10 miliarde de ori mai mici ca nucleul unui atom.
După cum bine vezi, viitorul se construiește azi, dar ce va prezenta în viitor sigur ne depășește limita imaginației.