Cu toate că teoria evoluției este cea mai răpândită dintre teoriile antropogenezei, descrierea exactă a procesului evoluției este puțin mai complicată. De exemplu, un organism nu evoluează pe parcursul vieții sale adaptându-se la condițiile mediului în care trăiește. Organismele în sine nu evoluează, ci doar speciile de-a lungul multor generații.
Cu evoluează speciile? Evoluția are loc datorită apariției unor mutații (ce se dezvoltă în mod întâmplător), care sunt transmise apoi din generație în generație pănă devin dominante în cadrul speciei.
Teoria conform căreia evoluția are drept catalizator supraviețuirea celui mai bun este acum discreditată. În primul rând, nu este vorba de supraviețuire, ci de înmulțire iar apoi nu cel mai puternic, rapid sau agil este cel ce supraviețuiește, ci acela care și-a dezvoltat cele mai potrivite abilități pentru mediul în care trăiește în acel moment.
Selecția naturală nu apare la nivel de organism, ci la nivel genetic iar așa-zisul scop al evoluției nu există. La un moment dat apar mutații în mod întâmplător iar acele mutații ajung să fie dominante în specia respectivă. Se pare că factorii externi nu sunt sursa acestor mutații iar evoluția poate duce la specii necunoscute, adică nu este nici o orientare de la organisme „mai puțin perfecte” la altele „perfecte” .