Chimicalele din viața noastră: mituri și întrebări

Dacă cei mai mulți dintre noi am fi fost atenți la orele de chimie din școală, nu ar fi fost necesar un asemenea articol. Ceea ce refuză mulți școleri să accepte este tocmai faptul că ceea ce învață la școală îi poate ajuta în viață.

Odată cu apariția fanatismului în mișcarea bio și anti-chem oamenii care au un zel mult prea mare și cunoaștere prea puțină în domeniul chimiei nu își aduc aminte de lecțiile de chimie din școală și dau ascultare mesajelor alarmante care spun că substanțele chimice sunt periculoase. Tu și eu suntem compuși din substanțe chimice.

Fanaticii bio și anti-chem vor o viață sănătoasă, naturală. La fel vreau și eu, dar eu prefer să fiu informat corect despre utilitatea și utilizarea substanțelor chimice în natură și în viața de zi cu zi.

Mitul 1: dacă există o substanță toxică în fructe/legume, atunci acestea sunt nocive

Fals.

Așa cum este scris și pe Compound Chem, nu existența substanței este un indicator al toxicității, ci cantitatea în care aceasta există. Doza, cantitatea în care vei ingera o anumită substanță, este otrava. Orice substantă, atunci când se face abuz, este nocivă, inclusiv apa (vezi intoxicarea cu apă).

În imaginea de mai sus poți vedea substanțe nocive care sunt in produsele bio, naturale: solanina din cartofi sau amigdalina din sâmburii merelor. Prima lecție: faptul că anumite substanțe cu potențial toxic există în fructe și legume nu înseamnă că trebuie să refuzi să mânănci fructele respective.

Solanina și amigdalina din cartofi sunt cu adevărat nocive dacă ingerezi 1g/kg de masă corporală, adică 80g de substană pură dacă ai 80 de kilograme. Ca să ajungi la asemenea cantități de amigdalină și solanină în corp ar trebui să mănânci 10 kilograme de cartofi odată sau zeci de kilograme de mere cu tot cu sâmburi odată. Cu alte cuvinte, corpul este deja obișnuit să filtreze diferite cantități de substante nocive pe care le elimină din corp. Nimic nu rămâne în corp (vezi adevărul despre detox).

Sau, ca să fac o paranteză, bananele sunt ușor radioactive, dar ar trebui să mănânci 10 milioane de banane odată ca să te îmbolnăvești de efectele radiației radioactive (vezi și site-uri educționale).

Nu existența unei substanțe este indicatorul unui pericol, ci cantitatea pe care o ingerezi.

Vezi mai jos ce cantități de substanțe chimice nocive există în mere, pere, cartofi și castraveți. Merele au amigdalină (0,6 g/kg de semințe), perele au formaldehidă (0,06 g/kg), cartofii au solanină (0,2g/kg) iar castraveții au cucurbitacină E (0,1 g/kg).

Mitul 2: fructele și legumele bio nu conțin E-uri sau substanțe nocive

Fals.

E-urile sunt termeni prescurtați pentru multe substante ce apar în natură.

De ce?

Pentru că, în chimia organică, substanțele au nume extrem de complexe în multe cazuri. O moleculă organică poate fi compusă din multe alte sute de mii de molecule, vezi polimerii, iar crearea unui nume ușor de reținut este extrem de dificilă. Asta nu înseamnă că toate substanțele organice au nume complexe.

Dacă iei banana, de exemplu, vei vedea că aceasta conține următoarele E-uri de la mama natură: fibre (E460, E461, E462, E464, E466, E467), acizi grași (E515, E300, E306), coloranți naturali (E160a) și arome (E1510).

Întreaga listă de E-uri poate fi văzută aici (PDF lista-e-uri) și vedem denumirea lor:
E460 – celuloză
E461 – metil celuloză
E462 – etil celuloză
E464 – hidroxipropil metilceluloză
E466 – carboximetil celuloză
E467 – etil hidroxietil celuloză
E515 – sulfat de potasiu
E300 – acid ascorbic (Vitamina C)
E306 – tocoferol
E160a – alfa și beta carotene
E1510 – etanol (alcoolul obișnuit)

După cum bine vezi, E-urie există peste tot în natură iar notația Exyzt este o convenție de nume pentru numele mult prea complexe de scris peste tot. Nu ai de ce să te temi de ele. Chemofobiștii ar trebui să învețe puțină chimie înainte de a-și bate joc de mințile celor din jur.

Veiz, mai jos imaginea cu banana și cu substanțele componente:

În articolul Food Fears, scris pe Science Based Medicine, se atrage atenția asupra acestui fapt și ni se spune clar că tot ceea ce credem că este natural și neatins de om are, de fapt, multe dintre substanțele pe care chemofobiștii le consideră periculoase în orice cantitate.

Ei bine, dovezile indică în partea opusă. Fructele și legumele au substanțe nocive în ele, dar în cantități atât de mici încât nu afectează corpul uman.

Mitul 3: dacă o substanță chimică are un nume greu de citit, atunci este nocivă

Fals.

Multe substanțe organice au nume greu de citit, tocmai de aceea se folosesc convenții de nume, pe cum am scris mai sus despre E-uri. Faptul că îi este greu cuiva să citească clorură de sodiu (NaCl, sarea de bucătărie) sau monoxid de dihidrogen (H20, apa) nu înseamnă că acele lucruri sunt nocive în cantităție folosite în mod uzual.

Așa cum scrie aici și aici, faptul că există o incompetentă în domeniul chimiei pe numele de Food Babe, care nu este în stare să citească numele unor substanțe chimice, nu înseamnă că acele substanțe chimice sunt rele.

Haide să vedem o listă scurtă de asemenea substanțe chimice adesea folosite de către noi, dar care au nume greu de citit sau memorat. Lista provide de la un alt articol ce o condamnă pe Food Babe de inconștiență crasă. Citez:

Cyanocobalamin (Vitamin B12) = vitamina B12
Tris-(9-octadecenoyl) trigyceryl mixed esters (Olive oil) = ulei de măsline
4-Hydroxy-3-methoxybenzaldehyde (Vanilla) (2E)-3-phenylprop-2-enal (Cinnamon) = scorțișoară
2E,4E,6E,8E)-3,7-Dimethyl-9-(2,6,6-trimethyl-1-cyclohexen-1-yl)-2,4,6,8-nonatetraen-1-ol
(Vitamin A) = vitamina A
(2R,3S,4S,5R,6R)-2-(hydroxymethyl)-6-[(2R,3S,4R,5R,6S)-4,5,6-trihydroxy-2-(hydroxymethyl)oxan-3-yl]oxy-oxane-3,4,5-triol (Starch) = amidon
3,7-Dihydro-1,3,7-trimethyl-1H-purine-2,6-dione (Caffeine) = cofeină

Iată că acele nume lungi, complexe sunt folosite pentru substanțe ce le folosim zilnic.

Este mai bine să întrebi un chimist, dacă ai dubii. După ce ți se traduce un nume complex în ceva ce știi deja îți dai seama că NU ai de-a face cu substanțe nocive.

Mitul 4: dacă o substanță conține elemente nocive este periculoasă

Fals.

Despre acest lucru am mai scris și aici: faptul că vaccinurile conțineau mercur în substanța numită thiomesal nu insemna că acea substanță era periculoasă. Dimpotrivă.

Un lucru pe care îl înțelegi ușor dacă reiei materia de chimie din școală este că, odată ce un atom sau moleculă face parte din altă moleculă mai mare, molecula mai mare are proprietăți cu totul și cu totul diferite.

Să exemplific mai jos:
1. sarea sau NaCl sau clorura de sodiu = sodiul (Na) este un element care reactionează extrem de violent la contactul cu apa. Dacă iei sodiu și îl pui în gură, gura îți explodează și tu mori. La fel, clorul (Cl) este un gaz toxic care, dacă îți întră în plămâni, îți arde alveolele și nu mai poți respira. Moarte sigură.

Dar, dacă iei sodiul și clorul la un loc, Na + Cl, obții sarea de bucătărie NaCl, o substanță de care nu ne putem lipsi deloc și care nu ne face rău dacă o băgăm în gură. S-a înțeles?

2. sticla din nisip sau SiO2 sau dioxidul de siliciu = siliciul (Si) este un metaloid opac, de 2,3 ori mai dens ca apa. Oxigenul (O2) este un gaz pe care îl folosim ca să respirăm. Când combinăm siliciul și cu oxigenul obținem nisip. Dacă fierbem acel nisip la peste 1200 de grade Celsius SiO2 se aranjează în așa fel în noua substanță încât permite luminii să treacă. Siliciul este opac, dar dioxidul de siliciu ori nisipul sub formă de sticlă este transparent.

Exemplele de acest gen pot continua la infinit. Poți citi aici despre modul total ignorant al lui Mercola de a vorbi despre substanțe nocive indicând la componența acestora, fără ca să prezinte câtuși de puțin o minimă cultură din domeniul chimiei.

Nu contează din ce este făcută o substanță, ci contează ce efect are substanța REZULTATĂ.

Un alt exemplu clasic este săpunul, care este o sare foarte complexă formată din grăsimi animale și sodă caustică. Soda caustică ar arde și rupe carnea de pe tine, dacă ai intra în contat direct cu ea, dar, prelucrată împreună cu ceva grăsimi și alte substanțe ne ajută să scăpăm de mizeria de pe noi.

Învață despre săpun de aici:

Mitul 5: o substanță este nocivă pentru că este la un atom diferență între ea și o altă substanță nocivă

Partea cu faptul că margarina este la o moleculă distanță de plastic este de-a dreptul halucinantă. Este ușor de crezut că margarina ar fi un alt fel de plastic dacă nu citești ce am scris mai sus și nu vrei să înțelegi că nu contează din ce e compusă o substanță, ci care este efectul ei. Un atom face o diferență colosală.

Ia compară NaCl, sarea de bucătărie, cu HCl, acidul clorhidric. Una e bună de pus în mâncare, dar celălalt îți arde carnea și oasele de pe tine. Diferența? E mică: am înlocuit Na, sodiul, cu H, hidrogen. Ține minte: un atom face diferență enormă în orice caz!

Acest mit a fost combătut pe snopes.org deja de mult timp. De altfel, smitul zice că mâncărurile hidrogenate sunt rele mergând pe aceeași linie de argumentare de-a dreptul halucinantă.

Un lucru trebuie înțeles din capul locului: dacă adaugi un atom, orice fel de atom, la o moleculă existentă, tu obții o substanță complet nouă, cu proprietăți total diferite față de substanțele care compun acel nou compus.

Acest lucru este ușor de înțels dacă citești materia de liceu unde se vorbește despre izomeri. Iată câteva exemple de izomerism în chimia organică în imaginea de mai jos:

După cum bine vezi, izomerismul ne vorbește despre molecule care au aceeași formulă chimică, dar aranjare spațială diferită, moment în care se comportă total diferit și are total alte roluri.

Aici nu discutăm despre faptul că adaugi sau scoți un atom, ci despre substanțe care au exact același număr de atomi, dar, datorită dispunerii acelor atomi, acele substanțe se comportă foarte diferit.

Chimia organică este dificilă, dar știind că un atom face diferența dintre substanțe total diferite și știind că inclusiv dispunerea atomilor în mod diferit generează substanțe diferite, vom ști să apreciem mai bine mesajele transmise de chemofobiști.

Luăm ca exemplu izomerului C3H80 care poate fi formula chimică pentru propanol, folosit drept combustibil, sau pentru metoxietan, fără aplicații practice, deși e inflamabil.

De unde pot învăța mai multe despre lucruri ce țin de chimie?

Poți învăța de la Compound Chem, un site unde ți se prezintă chimicalele într-un mod ușor de înțeles. Sau de la Chem Guide.

Ca de exemplu, lista cu reacțiile chimice combustie, precipitare, adiție, descompunere și neutralizare:

Sau despre restul reactiilor chimice: condensare, hidroliză, înlocuire, oxidare, reducere.

Unde găsesc ghiduri care să mă facă să înțeleg mai bine chimicalele folosite în viața de zi cu zi?

Bine că ai întrebat! Asemenea ghiduri au fost făcute de către experții de la Sense About Science și ei explică unele lucruri:
– nu poți trăi o viață fără substanțe chimice (vezi apa, sarea, oxigenul etc.)
– natural nu e mereu bun pentru tine iar substanțele sintetice nu sunt rele în mod obligatoriu pentru că au fost făcute de mâna omului
– substanțele chimice nu sunt cu nimic diferite de cele naturale (aceiași atomi, aceleași molecule)
– avem nevoie de chimicale făcute de om (vezi plastic și altele)
– există instituții care au rolul de a verifica existența substanțelor chimice nocive pe piață

Iată Ghidul în format PDF aici: MakingSenseofChemicalStories2

La fel, citește și ghidul despre substanțele folosite la detoxifieri. Vei rămâne uimit/ă:Detox-Dossier

Bonus: multiplele utilizări ale Kevlarului, o altă substanță chimică

Cei de la Compound Chem au publicat recent un articol despre utilizările Kevlarului. Este cu puțin mai dens decât apa, dar de trei ori mai puternic decât oțelul și este folosit la carcase de telefoane, căști de protecție, veste anti glonț, avioane de luptă, cauciucuri, haine ignifuge sau la Formula 1.

Iată imaginea:

Cea care a descoperit kevlarul, Stephanie Kwolek, a murit de curând, dar puțini au știut asta. Kevlarul este un polimer iar monomerii sunt 1,4-fenilenă-diamină și clorură de tereftaloil.

Sper că te-am lămurit în legătură cu diferite mituri legate de chimicalele din viața noastră. Nu tot ce este creat de om este rău iar legumele și fructele conțin substanțe nocive, dar în cantități mult prea mici pentru a ne face rău.

Ce alte întrebări ai legate de substanțele chimice din jurul nostru?