Am plecat spre ESO@50, în Garching bei Munchen, Germania

ESO@50 este evenimentul unde se sărbătoresc 50 de ani de existență a Observatorului Astronomic European, perioadă în care s-au făcut o mulțime de descoperiri cu telescoapele ESO.

Zecile de speakeri invitați vor trata subiecte ca formarea stelelor, astrochimia, importanța ESO, supernove, măsurători astronomice și multe altele în cadrul unor workshopuri care se vor întinde pe 5 zile. Plus că mai sunt și niște party-uri planificate.

Cum tot aveam de gând de anul trecut să fac turul Europei mi-am zis că este bine să particip la ESO@50 și să revin în țară. Îmbin plăcutul cu utilul. Deși o bună parte dintre discursuri vor fi mai greu de digerat, voi căuta să înleg cât mai multe din ce se zice acolo și, de prind ceva super tare, scriu pe blog.

Mă aștept ca speakerii să răspundă clar la întrebări în genul:

• cum ajută munca fiecăruia la înțelegerea Universului?
• cu ce va ajuta omenirea în viitor toată munca de astronomie?
• ce efecte imediate poate avea astronomia asupra vieții oamenilor obișnuiți?
• cum vor reuși oamenii de știință să explice omului simplu că are nevoie de bani pentru cercetări?

Funcționarea ESO costă statele finanțatoare puțin peste 130 de milioane de euro anual pentru cei peste 700 de angajați. Mult? Pentru 14 state care susțin proiectul zic că nu. Intrebarea ar fi dacă merită să subvenționezi pasiunea unor oameni a căror activitate, aparent, nu are efect direct asupra oamenilor de pe stradă. Ei bine, tocmai de oameni pasionați ai nevoie și trebuie să îi finanțezi. Doar asemenea oameni vor face descoperiri care vor ajuta restul lumii.

Dincolo de pozele frumoase pe care le vezi de la telescopul Hubble sau de la VLT (sunt prelucrate pentru a arăta așa frumos) cei pasionați de astronomie ne-au trezit ca ființe inteligente din somnul de veci. Exemplu: Nicolaus Copernic a formulat teoria heliocentrică, explicând că Pământul nu este în centrul Universului iar Johannes Kepler a arătat că este o distincție clară între astrologie (un nonsense, dacă mă întrebi) și astronomie (za real deal!).

Revenind la Munchen, mi-am găsit gazdă folosind site-ul Wimdu și voi sta chiar în aproapiere de stația de metrou. De acolo voi avea numai 25 de minute de mers cu metroul sau tramvaiul (am să văd) până la sediul ESO.

Pentru cine e interesat, Munchen este împărțit pe zone și inele. Mi-e mai simplu să mă uit la faptul că îmi trebuie abonament pentru maximum 8 inele să ajung la Garching (Forshungzentrum). Un IsarCard pentru 7 zile pe 8 inele ar fi 30 de euro. Voi vedea mai bine la fața locului.

Cum zic unii pe undeva: „cheers, mate”!