Vid cosmic? Nici un bai: oamenii pot supraviețui vidului cosmic până la 90 de secunde

După o serie de accidente și o altă serie, mai lungă, de teste pe câini și cimpanzei, oamenii de știință cu concluzionat că putem supraviețui spațiului cosmic pentru un timp foarte limitat: maxim 90 de secunde. Durata variază între 1 și 3 minute în funcție de testele făcute însă un lucru trebuie ținut minte: Hollywood te-a mințit.

Nu că ar fi ceva nou. Doar nu te așteptai sa exploziile din spațiul cosmic să se audă, nu? Sau te așteptai ca urmăririle cu navele spațiale să genereze vreun sunet prin vidul cosmic? Nada. Totul este într-o liniște absolută pentru că nu există materie, praf, gaz sau orice altceva care să transmită sunetul. Sunetul are nevoie de molecule care să interacționeze între ele pentru a fi propagat, lucru pe care Hollywood nu are cum să ți-l zică.

Revenind la supraviețuirea în spațiul cosmic, Hollywood ne-a obișnuit cu imaginile în care fața omului expus fierbe la propriu iar omul îngheață instantaneu. Adevărul este mult mai complex iar realitatea este că vidul cosmic ne dă o șansă, chiar foarte mică, de supraviețuire.

Ce se întâmplă atunci când ajungi în spațiul cosmic fără costum de astronaut?

Ai 9 – 11 secunde în care ești conștient, apoi leșini și mai ai aproape 80 de secunde pentru a fi adus într-un loc cu aer și presiune normale. Dacă în intervalul acesta ești adus la loc sigur, atunci vei supraviețui, chiar dacă vei rămâne cu ceva urme.

Primul lucru pe care trebuie să îl faci într-o atare situație este să expulzezi aerul din plămâni cât se poate de repede, altfel, dacă încerci să ții aerul în tine, apare decompresia explozivă. Decompresia explozivă determină crearea de rupturi ale plămânilor și ale capilarelor ce vin în contact direct cu plămânii pentru că aerul încearcă să iasă cu forța din cutia toracică. Aerul va ajunge, într-un final, în sânge unde va determina blocaje iar moartea este sigură.

Șansele de supraviețuire sunt mult mai mari dacă expiri tot aerul cât mai rapid.

Ce se mai întâmplă? Așa cum scrie și pe Scientific American sau pe Damn Interesting tu nu vei îngheța pe loc. Vei simți răcoare pentru că umezeala din gură și de pe piele și ochi se va evapora lăsând o suprafață subțire de gheață în urmă. Nu este ceva care să te sperie.

Revenind la îngheț, în vid absolut nu vei îngheța instantaneu pentru că nu există materie către catre să se transmită căldura ta. Vidul este adesea folosit ca izolator termic în canistrele de ceai, de exemplu.

În situația dată, atunci când ești neprotejat în vidul cosmic, corpul tău se va răci lent prin procesul numit căldură radiantă. Noi emitem fotoni în spectrul infra-roșu și, odată cu radiața aceasta, noi pierdem și căldură, dar nu la fel de mult pe cum am pierde dacă ne-am scufunda într-un vas cu azot la -200 de grade Celsius.

Așadar, vei muri de asfixie din cauza lipsei aerului înainte de a muri din cauza înghețului. Atunci când nu mai ai aer în plămâni, după acele 11 secunde, azotul din sânge va începe să se transforme în gaz și va bloca, pe alocuri, fluxul sanguin. Dacă până la 90 de secunde salvatorii te-au adus în cabină și încă îți bate inima, atunci ai scăpat.

Geoffrey Landis, om de știință american, explică, în detaliu, ce se întâmplă când ești expus vidului. Găsești la acel link detalii mai multe despre cele scrise aici.

Așadar, nu vei ingheța instantaneu, nu vei muri pe loc, nu îți va fierbe sângele în tine, dar îți vei mări volumul considerabil. Nu vei exploda iar, dacă ai un costum care să fie strâns pe tine, atunci cu atât mai bine.

Dacă ajungi vreodată în spațiu, ține minte să expiri rapid aerul din tine, să admiri priveliștea și să speri să te găsească salvatorii la timp. Dacă ai un costum și este rupt pe alocuri, caută să prinzi găurile cu ceva. Pune chiar degetul în loc. Nu îl vei pierde.

Acum, un lucru mai trebuie precizat: în spațiul cosmic nu vei rămâne cu sechele pe viață în termenul de 90 de secunde, dar radiația Soarelui te va răni iremediabil. Grijă mare!