Ziua de luni a fost o zi nebună considerând știrea legată de cancerul provocat în șoareci de radiația folosită la telefoanele mobile. TechCrunch a avut un articol caum subțire legat de studiu iar cei de la Scientific American au avut ceva mai mutle detalii despre studiu.
După ce am văzut știrea pe zoso.ro am lăsat comentariul de mai jos în care atrăgeam atenția că studiul are ceva puncte neatinse și, zis și făcut, nu a trecut ziua că deja au apărut destul de multe păreri critice.
Cei de la NYMag și cercetătorul american în domeniul medicinei Aaron Carroll au întors problema pe toate fețele statisticii și au descoeprit că nu există un motiv serios pentru care să se creadă că undele electromagnetice folosite, 900MHz și 1800MHz, în rețelele CDMA și GSM, pot genera în mod real cancer, chiar dacă șoarecii au fost supuși unor condiții de laborator extreme, mult diferite de experiența de zi cu zi.
Ca idee, dispozitivele folosite pentru a „iradia” șoarecii aveau dimensiunile aproximative de 2x2x1 metri, cu pereți metalici, în care erau cuștile pentru șoareci, practic un cuptor de microunde la dimensiunile unei toalete. Intenția este de a crea o zonă în care valorile undelor electromagnetice să fie maxime peste tot. Cu alte cuvinte, șoarecii au fost plasați, 9 ore/zi, timp de 2,5 ani în câmp electromagnetic de valori maxime (puterile folosite au fost între 1 – 6 W/kg).
Din cele de mai sus îți poți da seama că experimentul a fost creat special pentru a obtine rezultate extreme, mult diferite de realitatea de zi cu zi în car eoperăm telefoanele mobile. Pe scurt, experimentul a fost proiectat pentru a genera anomalii în șoareci, indiferent de anomaliile în cauză. Este ca și cum ai conduce o mașină cu 200 km/h într-un zid pentru a demonstra că orice viteză diferită de zero este nocivă. Total nelalocul ei și care nu se aplică deloc în lumea practică.
Mihai Amăriuței mi-a atras atenția ca s-au folosit șoareci Swiss și șobolani Sprague-Dawley. Acei șobolani au tendințe mai mari de a face cancer comparativ cu alte specii de rozătoare. Se pare ca experimentul, care a costat 25 de milioane de dolari și care s-a demonstrat a fi complet inutil și nepractic, a fost construit și pe fundamente neștiințifice, respectiv, în loc să se verifice DACĂ pot apare efecte nocive, experimentul a fost proiectat în mod specific să CREEZE acele efecte nocive.
Diferența este subtilă, dar importantă în lumea științei. În lumea științei tu testezi o teorie și vrei să îi găsești defectele, cu alte cuvinte tu cauți să o falsifici, să descoperi punctele în care nu funcționează. Experimentul de mai sus, publicat pe bioXriv ( pdf ), este construit total invers: în loc să vadă dacă exista efecte nocive el provoacă acele efecte nocive prin exagerare și prin folosirea unor condiții care, în mod obligatoriu, vor duce la concluzia lor. Se pare, la o primă vedere, că experimentul a fost creat pentru a susține concluzia că telefoanele sunt „posibil cancerigene” nu pentru a testa această ipoteză.
Cristian Presura, cercetător român în Olanda și autorul volumului Fizica Povestită spunea, pe Facebook, legat de comentariul meu de mai jos:
[…] Nu am ajuns sa citesc cu atentie detaliile, insa, la prima vedere, folosesc o metoda care mie imi place: exagereaza cu experimentul pana cand ceea ce cauta se manifesta! Adica, au pus soarecii aia, si asa bolnavi, la incercari ultime, doar doar o da cancerul in ei, si acum se uita la corelatii intre grupul de control si cel care a primit radiatii. Problema cu metoda e ca, atunci cand conditiile sunt extreme, interpretarea este dificila (in fizica, iesim din regimul liniar). Dar trebuie sa ma uit si eu mai in detaliu[…]
Comentariul meu la articolul de pe zoso.ro:
Articolul de pe TechCrunch este apă de ploaie pentru că nu oferă nici cele mai mici detalii relevante despre studiu, neconfirmat încă de alte laboratoare din lume.
Articolul de pe Scientific American oferă ceva mai multe detalii ( frecvență 900Mhz, putere 1,5 -3 W/m^2) – http://www.scientificamerican.com/article/major-cell-phone-radiation-study-reignites-cancer-questions/ )
Curios lucru, se pare că nu s-au prezentat încă și temperaturile șoarecilor de laborator. Dat fiind că microundele nu au suficientă energie să genereze ioni, adică nu pot arunca electronii din jurul atomilor pe cum poate face radiația UV (vezi fotovoltaicele), singurul efect pe care microundele îl pot avea local este mărirea temperaturii corpului. Iar un efect de genul poate fi obținut numai în cuptorul cu microunde unde, practic, amplifici microundele într-atâț încât să interacționeze cu moleculele de apă și să mărească temperatura ( radiație de 2,54 GHz este special folosită la cuptoare pentru că are suficient de multă energie ca să interacționeze cu moleculele de apă pe care le determină să oscileze de 2,54 miliarde de ori/ secundă).
Apar o serie de întrebări legate de experiment:
– au creat un fel de cuptor cu microunde în care au pus șoarecii?
– de ce numai masculii au avut asemenea probleme?După ce am verificat referințele de pe bioRxiv ( http://biorxiv.org/content/early/2016/05/26/055699 – pdf link – http://biorxiv.org/content/biorxiv/early/2016/05/26/055699.full.pdf / pdf) am dat de un studiu preliminar al lui Capstick, Myles et al, citat de documentul postat pe bioRxiv și am văzut că ei folosesc niște ” Radio Frequency Radiation Reverberation Chamber” ( http://www.ursi.org/proceedings/procga08/papers/a07p4.pdf – a07p4 – PDF ), cu alte cuvinte niște cămări metalice puțin mai mari decât cuva unui cuptor cu microunde în care sunt puși șoarecii.
Cu alte cuvinte, ei au creat un fel de cuptor cu microunde, dar la puteri de numai 1-6 W (mult mai mici decât 700-1000W cât are un cuptor din casa noastră). Ideea acelor cămări de reverberație este să strângă la un loc radiația și să o amplifice în felul acesta. Tu practic coci șoarecii în acel cuptor cu microunde la puteri foarte mici.
Este bine că pot verifica dozajul în felul acesta, dar pierd din vedere esența: pereții caselor noastre nu sunt pereți metalici (pereții metalici reflectă radiația înapoi și, dacă acea radiatie nu are unde merge, atunci o amplifică). Asta înseamnă că condițiile din laborator nu imită în nici un fel realitatea.
Nu avem camere metalice în care trăim, nu stăm cu telefonul 9 ore la cap, nu ținem telefonul lângă noi tot timpul, nu avem suficient de multă putere în telefoane să genereze așa efect.
Conform studiului, care este proiectat special pentru a genera cancer (dar cum?) în șoareci(șobolani, n.a.), poți zice că microundele sau radiația de la telefoane este „posibil carcinogenă”, dar tot la fel ai putea spune și dacă pui un om într-un cuptor cu microunde uriaș: nu se știu efectele încălzirii localizate când ai unde EM amplificate în halul ăsta.
Ceea ce s-a zis până acum rămâne:
– telefoanele nu au suficientă energie să genereze asemenea boli ( http://www.sciencefriction.ro/2013/08/14/unde-microunde-crapa/ )
– shameless plug, ai mai multe șanse să faci cancer din cauza partenerului de viață ( 5000 de atomi de potasiu-40, radioactiv, se descompun în tine în fiecare secundă – http://tehnocultura.com/2014/12/16/telefonul-mobil-nu-da-cancer/ )
– alt shameless plug: suntem înconjurati de microunde la tot pasul, WiFi, bluetooth, stâlpii rețelelor mobile, fondul cosmologic de radiații și nu ai bai din cauza lor ( am avut un episod la Tehnocultura SciCast pe tema asta – http://tehnocultura.com/2016/05/15/tehnocultura-scicast-005-microunde-show-notes/ )TL;DR – studiul folosește un fel de cuptor cu microunde, dar la puteri mai mici, pentru a genera cancer în șoareci. Încă nu s-a stabilit, în mod exact, dacă microundele sau un alt proces indirect a creat cancer și numai în masculi. Multe semne de întrebare, dar ideea este că telefoanele rămân în continuare sigure.
Dacă NYMag și Aaron Carroll au adus o explicație din punct de vedere a statisticii, eu ofer o explicatie fizică, din punct de vedere al energiilor și undelor electromagnetice folosite, legat de experimentul de mai sus. Radiația EM de la telefoane nu este nocivă pentru că este mult prea slabă pentru a genera asemenea efecte. Nici măcar sistemele de apărare activă, care folosesc antene la 90GHz și la intensități mari, nu pot genera cancer. Doar arsuri dureroase la nivelul epidermei.
Desigur, ei nu au putut oferi explicații legat de următoarele lucruri:
– șoarecii care nu au fost supuși radiației EM au trăit mai puțin ( ai putea trage concluzia că radiația de la telefoane face ca șoarecii să trăiască mai mult)
– doar masculii au avut cancer la creier și probleme la inimă ( ai putea trage concluzia că telefoanele mobile nu sunt nocive femelelor)
Un alt detaliu: temperatura șoarecilor. Cei care au făcut studiul spun ca temperatura șoarecilor nu a crescut, ceea ce ar fi de așteptat în condiții normale de testare, într-o cameră normală, cu telefon normal, dar condițiile de acolo ar putea favoriza ridicarea temperaturii șoarecilor.
Eu am întrebat de temperatură în comentariul citat mai sus pentru că ziceau acolo că șoarecii care nu au fost supuși radiațiilor EM au trait mai puțin. Stii când ar fi cazul ăsta? Atunci când temperatura șoarecilor din „cuptoare” ar crește. Puțini știu că șoarecii nu trebuie ținuți la 20-26 de grade Celsius, pe cum se întâmplă acum, ci la 30 -32 de grade. Așa că șoarecii din cușca cu EM au trăit mai mult (poate!) pentru că li s-au creat condiții mai bune.