Cei de la Britlab au publicat recent câteva filme legate de tehnologia anilor 80. Din cele patru filme de azi vei vedea că tehnologia pe care o considerăm azi ca fiind contemporană are, de fapt, câteva decenii în spate. Rareori apare ceva nou pe piață fără a avea câteva decenii de cercetare înainte.
De cele mai multe ori, ceea ce vezi azi ca fiind domeniu de cercetare ultra-modern va ajunge în 10-20 de ani în circuitul economic, poate chiar în casa ta. În întreaga istorie a inventiilor poți vedea același ciclu: se fac descoperiri științifice într-o arie anume, se creează dispozitive experimentale care ar putea rezolva probleme practice, trec ani și apoi cineva investește într-un produs comercial. Fără sprijin comercial puține aparate sau invenții pot supraviețui.
Revenind la tehnolocia anilor ’80, BBC avea o emisiune numită Tomorrow’s World în care prezenta tehnologia viitorului. Încă de pe atunci se cocheta liniștit, în anumite colțuri ale lumii, cu technologia touch screen, cu cea de criptare computerizată a datelor, cu programe ce generau efecte grafice sau cu tehnologii de identificare a amprentelor.
În primul film poți vedea tehnologia touch screen, care avea deja 10 ani de folosință la acceleratorul de particule LHC, de la CERN. Trebuie subliniat faptul că exemplul celor de la Britlabs folosea celule receptoare pe infra-roșu pentru a detecta poziția degetelor, dar cel de la CERN mergea pe principiul touch screen capacitiv.
În exemplul celor de la Britlabs se putea chiar manevra un pistol de la distanță și apoi, cu o atingere a degetului pe ecran, putea împușca baloanele. Pentru acest lucru erau suficiente folosirea unui monitor simplu, apoi două rânduri de emițătoare în infra-roșu perpendiculare unul pe celălalt și astfel puteai afla poziția degetului.
Iată și exemplul celor de la CERN. Tehnologia touch-screen a fost dezvoltată din necesitate, mai ales că la LHC ar fi avut nevoie de panouri uriașe pentru a controla întregul accelerator.
Mai jos avem un film care demonstrează utilitatea criptării software a datelor. În exemplul de mai jos se folosește un calculator cu interfață text, doar era vorba de 1982, și apoi se poate afla lista cu oameni și numere de telefon de pe orice stradă.
Criptarea software pe 56 biți prezentată în exemplul de mai sus a fost dezvoltată pentru a proteja datele instituțiilor. Computerele vremii respective ar fi avut nevoie de 1 milion de ani pentru a decripta acele date. În 1999 criptarea de 56 de biți a fost spartă în mai puțin de 24 de ore iar cu tehnologia de azi ar dura mai puțin de câteva ore.
Dar cum se făceau animațiile prin anul 1982? Ei bine, se foloseau de aparatul prezentat mai jos:
Acel aparat putea prelua o imagine 2D și apoi o transforma într-un obiect 3D. Cei de la BBC au specificat faptul că, până la tehnologia CGI, adică animații generate de computer, televiziunile trebuiau să lucreze câte două săptămâni la desenarea fiecărui cadru. Prin 1982 era deja posibil să împarți o imagine în mii de puncte și apoi să aranjezi acele puncte pe ecran în orice mod doreai.
Istoria folosirii animațiilor din lumea filmelor este chiar lungă, mai ales că filmul Tron, care era lansat în 1982, s-a folosit din plin de acele animații. Nu putea face acest lucru fără existența unei experiențe de decenii în animarea obiectelor cu ajutorul computerelor.
În ultimul film din acest articol vedem stadiul la care se afla tehnologia de identificare a amprentelor în 1982:
Până la compararea automată a amprentelor investigtorii trebuiau să petreacă multe ore cu amprenta făptuitorului în față și apoi să vadă pe ecranul computerului amprentele infractorilor deja înregistrați.
Încă din 1982 s-au folosit de scannere pentru a scana imaginea cu amprenta iar apoi calculatorul crea o hartă cu zeci de puncte importante din acea amprentă. Apoi tot ce avea de făcut era să compare acea hartă cu baza de date și găsea suspectul în foarte scurt timp.
După cum bine vezi, ceea ce ni se pare a fi azi tehnologie modernă s-a folosit deja, într-o măsura sau alta, încă din urmă cu 30 de ani.