Cum găsești și clasifici exoplanetele?

Exoplanetele sunt planete care orbitează alte stele și sunt chiar foarte multe. Numai în zona Alpha Centauri, la un parsec distanță, sunt trei asemenea exoplanete. NASA a prezentat, pe Youtube, cel mai concis și mai explicativ film despre găsirea și clasificarea exoplanetelor din câte am putut vedea în ultimii ani. În numai trei minute înțelegi cum pot ști astronoii ce fel de planetete sunt dincolo de Sistemul Solar și din ce sunt compuse.

Cum sunt detectate exoplanetele?

La trecerea unei planete prin fața stelei intensitatea luminii ce vine de la stea scade iar instrumentele astronomilor pot detecta schimbarea de intensitate. În acest fel astronomii pot ști că o stea oarecare are și plantele în jurul ei. Nici nu se putea descperi o metodă mai simplă de găsire a exoplanetelor.

Cum afli mărimea și compoziția unei exoplanete?

Mărimea, masa, compoziția, tipul planetei și al atmosferei acestea pot fi aflate prin câteva metode simple:
– mărimea (volumul): atunci când exoplaneta trece prin dreptul stelei intensitatea luminii ce vine de la stea scade cu un anumit procent. Cu cât acel procent este mai mare, cu atât planeta este mai mare. După multe observații astronomii au deja tabele cu dimensiuni ale planeteleor în funcție de cât de multă lumină blochează de la steaua-mamă.
– masa: dat fiind că planetele sunt în câmpul gravitațional al setelelor, acestea atrag stelele cu o anumită forță iar stelele au o modificare de traiectorie. Tot în baza unor calcule și tabele astronomii știu cum să determine masa exoplanetelor.
– tipul: după ce află densitatea planetelei (masă/mărime) ei își pot da seama dacă planeta este una similară Pământului (densitate de 5.5 g/cm^3) sau de tipul gigantelor gazoase (0.5 g/cm^3).
– tipul atmosferei: planetele rețin lumina de anumite frecvențe în atmosfera lor iar restul este reflectată. Verificând ce fel de lumină a fost absorbită de atmosferă se poate determina ce fel de gaze sunt în acea atmosferă. De exemplu, atmosfera noastră absoarbe mult radiația infraroșie și UV. Un observator de la distanță va putea ști că avem, probabil, dioxid de carbon, azot și oxigen în atmosferă pe baza radiației absorbite.
– mărimea atmosferei: când planeta trece prin fața stelei astronomii folosesc detectoare de lumină care verifică lumina pe mai multe lungimi de undă. În felul acesta ei pot vedea cât este de mare un anumit strat al atmosferei prin câtă radiație electromagnetică de o anumită undă este reflectată pe acea porțiune. În plus se studiază cât de mult scade intensitatea luminii venită de la acea stea, când te uiți prin intrumentul ce vedea o anumită lungime de undă.

Interesant mod de a găsi și de a clasifica exoplanetele, nu? În viitor vom putea vedea chiar și ce culoare și forme sunt pe exoplanete (continente, apă) prin verificarea luminii polarizate ce vine de la ele. Genial.